ICCJ. Decizia nr. 1737/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1737/2015
Dosar nr. 30372/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 8 septembrie 2014, reclamantul C.D. a solicitat instanţei modificarea Deciziei de compensare nr. 1284 din 5 iunie 2014 emisă de pârâtă, în sensul majorării cuantumului punctelor acordate şi stabilirea valorii reale a imobilului situat în Piteşti, compus din teren în suprafaţă de 389 mp şi construcţii în suprafaţă de 200 mp.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în emiterea Deciziei de compensare nr. 1284 din 5 iunie 2014, s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013 privitoare la principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de acest act normativ, respectiv principiul echităţii, principiul transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii şi principiul menţinerii justului echilibru între interesul particular al fostului proprietar şi interesul general al societăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1690 din 16 decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 face trimitere expresă la competenţa tribunalului în circumscripţia căruia se află entitatea investită cu soluţionarea pe fond a cererilor de restituire formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, cum entitatea care a soluţionat cererea de restituire a terenului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Argeş, reiese că această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze pe fond cauza.
Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 27 mai 2015, Tribunalul Argeş a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a. pronunţa această sentinţă, Tribunalul Argeş a reţinut următoarele:
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă decizia de compensare emisă de Comisia Naţională pentru Compensare Imobilelor prin care s-a validat dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti şi a fost stabilit modul de atribuire a punctelor de compensare. Prin urmare, cum sediul entităţii a cărei decizie se contestă se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti, reiese că această instanţă este competentă teritorial.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Norma de competenţă incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Dispoziţiile legale menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;
f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C.N.C.I., înfiinţată potrivit legii.
Întrucât, în cauză decizia a cărei modificare se solicită a fost emisă de C.N.C.I., aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.
Având în vedere că sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul C.D. cu domiciliul în Piteşti, judeţul Argeş, în contradictoriu cu pârâta C.N.R.P. cu sediul Bucureşti, având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 1284 din 5 iunie 2014, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1739/2015. Civil → |
|---|
