ICCJ. Decizia nr. 265/2015. Civil. Contestaţie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 265/2015
Dosar nr. 3868/2/2014
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.R. SRL la 11 iunie 2014, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 733/2014 din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu SC P.E.E.H.H. SA prin administrator judiciar E.I. SPRL Bucureşti şi cu intervenientul accesoriu în interesul intimatei debitoare Fondul Proprietatea SA Bucureşti, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , solicitând anularea acesteia ca fiind contradictorie deciziei nr. 461/2014 din 25 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întrucât există motive de ordine publică care trebuiau invocate din oficiu de instanţă, astfel că era incidenţă excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivarea în termenul prevăzut de art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 1473/2014 din 8 septembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât faţă de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa competentă este instanţa mai mare în grad faţă de cele care au pronunţat hotărârile potrivnice, respectiv decizia nr. 733/2014 din 20 martie 2014 şi nr. 461/2014 din 25 februarie 2014, ambele pronunţare de Curtea de Apel Bucureşti.
I. Prin cererea înregistrată sub nr. 31384/3/2012 la Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, SC A.R. SRL Bucureşti a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar al SC H. SA, de denunţare a contractului de vânzare-cumpărare energie electrică din 8 aprilie 2004, astfel cum a fost modificat şi completat prin acte adiţionale, măsură care este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul unui abuz de drept.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5979 din 12 iunie 2013, a admis excepţia invocată de administratorul judiciar E.I. SPRL şi a respins contestaţia formulată de contestatoarea SC A.R. SRL, în contradictoriu cu intimata SC P.E.E.H.H. SA prin administrator judiciar E.I. SPRL Bucureşti, ca inadmisibilă, obligând reclamanta creditoare la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către administratorul judiciar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin încheierea din 17 ianuarie 2014, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi înaintarea dosarului la completul 9 recurs al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
La 20 martie 2014, Fondul Proprietatea SA Bucureşti a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei debitoare, admisă în principiu de către curte, conform art. 49 C. proc. civ., reţinând că interesul intervenientului rezultă din calitatea de acţionar şi de creditor al SC P.E.E.H.H. SA, Fondul Proprietatea Sa fiind înscris în tabelul definitiv al creanţelor împotriva debitoarei cu suma de 47.087.951,72 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 733/2014 din 20 martie 2014 a constatat nul recursul declarat de recurenta contestatoare SC A.R. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 5979 din 12 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, în contradictoriu cu intimata debitoare SC P.E.E.H.H. SA prin administrator judiciar E.I. SPRL şi cu intervenientul accesoriu în interesul intimatei debitoare Fondul Proprietatea SA Bucureşti, faţă de prevederile art. 303 alin. (1) şi alin. (2), art. 306 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., respectiv de art. 7 alin. (1) şi alin. (9), art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, că termenul de recurs este de 7 zile de la comunicare, iar sentinţa recurată a fost legal comunicată părţilor prin publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de insolvenţă la 26 august 2013, că depunerea motivelor de recurs s-a făcut la 12 septembrie 2013, prin fax, cu depăşirea termenului legal.
A admis cererea de intervenţie în interesul intimatei debitoare.
II. Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, prin sentinţa nr. 5557 din 5 iunie 2013 a admis excepţia invocată de administratorul judiciar E.I. SPRL, a respins contestaţia formulată de SC A.R. SRL în contradictoriu cu SC P.E.E.H.H. SA, ca inadmisibilă şi a obligat contestatoarea la 8.383,95 RON cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 461/2014 din 25 februarie 2014, a admis recursul declarat de contestatoarea SC A.R. SRL împotriva sentinţei nr. 5557 din 5 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei ca neîntemeiată.
III. Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte a reţinut următoarele:
În speţă, prin cererea de revizuire formulată şi întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se atacă o decizie irevocabilă, care a fost pronunţată la data de 20 martie 2014.
În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare”.
Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.
În speţă, hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu s-a comunicat revizuentei, dar, din actele dosarului, rezultă că decizia cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire, irevocabilă, a fost pronunţată la data de 20 martie 2014, aceasta fiind, de altfel, ultima decizie pretins potrivnică.
Aşadar, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la data de 20 martie 2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost înregistrată la data de 11 iunie 2014, deci, mult cu depăşirea termenului legal.
Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Distinct de cele reţinute, este de menţionat că potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Or, neexercitarea dreptului procesual în speţă, a cererii de revizuire, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.
Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la pronunţare, iar revizuenta nici nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire promovată de revizuenta SC A.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 733/2014 din 20 martie 2014, ca fiind contradictorie deciziei nr. 461/2014 din 25 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta la plata sumei de 13.301,40 RON cheltuieli de judecată către SC H. SA prin administrator judiciar E.I. SPRL Bucureşti şi a sumei de 11.087,83 RON cheltuieli de judecată către Fondul Proprietatea Sa Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 733/2014 din 20 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Obligă revizuenta la plata sumei de 13.301,40 RON cheltuieli de judecată către SC H. SA prin administrator judiciar E.I. SPRL Bucureşti şi a sumei de 11.087,83 RON cheltuieli de judecată către Fondul Proprietatea SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2015. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 263/2015. Civil. Revocare donaţie.... → |
|---|
