ICCJ. Decizia nr. 259/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 259/2015
Dosar nr. 19175/3/2013
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5960 din 3 octombrie 2013, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, împotriva pârâtei Banca E.I.R.E. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Că pârâta Banca E.I.R.E. SA a emis în favoarea reclamantei SC A.G. SA Târgu-Jiu, beneficiar în cadrul contractului de achiziţie publică din 29 martie 2010, scrisoarea de garanţie pentru plata avansului din 14 decembrie 2011.
La cererea antreprenorului, Banca E.I.R.E. SA, prin Sucursala municipiului Bucureşti, s-a angajat să plătească beneficiarului orice sumă sau sume care să nu depăşească în total valoarea de 3.468.505,80 RON (valoarea garantată), după primirea de către bancă a cererii şi a declaraţiei beneficiarului care să specifice: a) că antreprenorul nu a restituit avansul plătit în conformitate cu condiţiile din contract şi b) suma pe care antreprenorul nu a restituit-o, garanţia urmând să devină efectivă la primirea de către antreprenor a plaţii în avans şi să fie redusă cu sumele restituite către beneficiar din avansul plătit, după cum este evidenţiat în certificatele de plată emise de beneficiar potrivit prevederilor sub-clauzei 14.6 din condiţiile de contract.
Că urmare a primirii de la antreprenor a unei copii din fiecare certificat de plată, banca urma să transmită o notificare referitoare la suma garantată revizuită şi că orice cerere de plată trebuia să conţină semnătura (semnăturile) beneficiarului care să fie autentificată(e) de către bancherul beneficiarului sau de către un notar public.
Cererea şi declaraţia autentificată trebuiau primite de bancă, la adresa sa, până la, sau înainte de 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată, adică 29 septembrie 2012 (data de expirare), data la care garanţia expira şi urma să fie restituită băncii.
Banca a fost informată că beneficiarul poate cere antreprenorului să extindă valabilitatea garanţiei dacă avansul nu a fost restituit cu 28 de zile înainte de data de expirare a garanţiei, angajându-se totodată să plătească valoarea garantată după primirea în termenul de 28 de zile a cererii şi a declaraţiei scrise a beneficiarului, care să specifice că avansul plătit nu a fost restituit şi că valabilitatea garanţiei nu a fost prelungită,
Garanţia urma să intre în vigoare la data emiterii acesteia şi era valabilă până la data de 29 septembrie 2012, fiind guvernată de legile din România şi conformă Regulilor Uniforme pentru Garanţiile la Cerere publicate de către Camera Internaţională de Comerţ, cu excepţia celor arătate în cuprinsul său.
A constatat instanţa de fond că prin adresa din 16 februarie 2012 banca a notificat beneficiarului reducerea scrisorii de garanţie, suma garantată revizuită urmând să devină 3.216.016,24 RON.
Prin scrisoarea din 9 august 2012 reclamanta beneficiar a solicitat executantului SC E. SA prelungirea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie bancară, arătând că data de expirare a acesteia este 29 septembrie 2012.
SC A.G. SA, prin notificarea din data de 7 septembrie 2012, i-a comunicat antreprenorului rezilierea contractului de execuţie lucrări „reabilitarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a apei şi de canalizare menajeră în municipiul Târgu-Jiu” din 29 martie 2010 şi a actului adiţional din 17 decembrie 2010.
Prin cererea din 2 octombrie 2012, beneficiarul SC A.G. SA a solicitat băncii garante E.I.R.E. SA plata sumei de 3.216.016,24 RON datorită faptului că antreprenorul nu a rambursat plata în avans conform obligaţiilor contractuale. Faţă de această solicitare, banca a răspuns prin scrisoarea din 5 octombrie 2012, prin care i-a comunicat beneficiarului că cererea de executare a scrisorii de garanţie bancară a fost transmisă în afara perioadei de valabilitate, respectiv ulterior datei de 29 septembrie 2012.
Beneficiarul a răspuns, la rândul său, prin adresa din 19 octombrie 2012, prin care a comunicat băncii că din interpretarea textului garanţiei reiese fără echivoc că autoritatea contractantă putea să solicite executarea acesteia în termen de 70 de zile după data de expirare, respectiv 29 septembrie 2012, astfel încât solicitarea a fost depusă în termenul specificat în formularul scrisorii.
S-a reţinut că, potrivit art. 4 din actul adiţional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, clauza 14.2 din anexa la ofertă (plata în avans) se completează cu următorul conţinut: „perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară de restituire a avansului este de 29 septembrie 2012 (70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată)”.
Din cercetarea cererilor şi apărărilor formulate de părţi, a rezultat că a fost suspus cenzurii instanţei de judecată modul de interpretare a clauzelor cuprinse în scrisoarea de garanţie bancară cu referire la data de expirare a valabilităţii acestei scrisori şi a termenului de prezentare la plată a scrisorii.
Verificând probatoriul administrat în cauză, instanţa a concluzionat că scrisoarea de garanţie bancară expira la data de 29 septembrie 2012, iar sintagma 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată a fost preluată din formularul publicat în SEAP, fără a reprezenta o transpunere corectă a textului.
Că transpunerea corectă a textului din formular, cu individualizarea concretă a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, era aceasta: cererea şi declaraţia autentificată trebuie sa fie primite de noi (Banca), la adresa noastră (a Băncii), până la, sau înainte de 29 septembrie 2012 (data de expirare) dată la care această garanţie va expira şi ne (Băncii) va fi restituită.
S-a reţinut că această interpretare a fost însuşită în mod expres de reclamantă: după cum s-a arătat, potrivit art. 4 al actului adiţional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, se completează sub clauza 14.2 din anexa la ofertă (plata în avans) cu următorul conţinut: „perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară de restituire a avansului este de 29 septembrie 2012 (70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată)”. În acest text, sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, încadrată de paranteze, explică momentul în timp indicat anterior, adică data de 29 septembrie 2012 şi că adoptarea acestei interpretări de reclamanta beneficiar reiese şi din adresa din 9 august 2012, prin care aceasta îi solicita executantului SC E. SA prelungirea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie bancară, arătând că data de expirare a acesteia este 29 septembrie 2012.
În acest sens s-a apreciat că scrisoarea de garanţie bancară este un titlu guvernat de un puternic formalism, a cărui punere în executare se realizează numai în condiţiile expres stipulate în cuprinsul său şi că formularul, care a constituit modelul de redactare a scrisorii de garanţie bancară, impune condiţia ca cererea de plată a scrisorii să fie depusă la banca care a emis garanţia până la o dată ce urma să fie individualizată cu precizie în cuprinsul scrisorii de garanţie, criteriul de individualizare fiind cel redat în cuprinsul formularului: 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin decizia civilă nr. 419 din 12 iunie 2014, a respins apelul formulat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, împotriva sentinţei civile nr. 5960 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în contradictoriu cu intimata Banca E.I.R.E. SA.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod corect instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi că raţionamentul înfăţişat de judecător este unul corect, legal şi temeinic.
Curtea a evidenţiat faptul că scrisoarea de garanţie bancară a fost emisă în conformitate cu Regulile Uniforme pentru Garanţiile la Cerere, publicate de către Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, aspect ce duce la concluzia că documentul în discuţie este unul caracterizat de formalism, iar garanţia, ca document scris, trebuie să precizeze cu claritate anumite elemente obligatorii, printre care şi termenul de valabilitate şi condiţiile cererii de plată.
Din cercetarea cuprinsului scrisorii de garanţie bancară, curtea a constatat că aceasta stipulează în mod expres că garanţia intră în vigoare la data emiterii acesteia şi este valabilă până la data de 29 septembrie 2012.
S-a reţinut că, reclamanta SC A.G. SA, în stabilirea perioadei de valabilitate a scrisorii de garanţie, se prevalează de sintagma cuprinsă în scrisoare privind condiţiile cererii de plată, sintagmă potrivit cu care „cererea şi declaraţia autentificate trebuie să fie primite de noi, la adresa noastră, până la, sau mai înainte de 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată adică 29 septembrie 2012 (data de expirare) data la care această garanţie va expira şi ne va fi restituită. Instanţa a respins şi interpretarea dată de reclamantă acestei clauze, prin care a susţinut că banca a acceptat ca termenul de prezentare a cererii de executare a scrisorii să fie extins peste termenul de expirare a garanţiei, apreciind că el contravine regulilor generale instituite de publicaţie, prin aceea că extinde efectele scrisorii de garanţie în afara perioadei de valabilitate a acesteia, încălcând dispoziţiile Regulilor Uniforme şi că interpretarea reclamantei este contrară şi menţiunii cuprinse în finalul clauzei de care aceasta se prevalează, respectiv 29 septembrie 2012, data la care această garanţie va expira, iar banca nu va mai avea obligaţii faţă de beneficiar.
În aceste condiţii, nu se poate concluziona că după 29 septembrie 2012 subzistă dreptul beneficiarului de a cere executarea scrisorii, împrejurare cunoscută şi de către SC A.G. SA care, de altfel, a solicitat executantului prelungirea termenului de valabilitate a scrisorii, arătând că data de expirare a acesteia este 29 septembrie 2012.
A fost înlăturată şi pretinsa nemotivare de către instanţa fondului a soluţiei adoptate, apreciind că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor.
Şi critica conform căreia analiza instanţei de fond a fost făcută prin desprinderea din context a sintagmei 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată a fost respinsă, deoarece, din lecturarea sentinţei, a rezultat fără îndoială că instanţa de fond a verificat prin comparare textele cuprinse în formularul publicat în SEAP şi scrisoarea de garanţie bancară, diferenţa dintre texte regăsindu-se tocmai în sintagma în discuţie. Astfel, tribunalul a interpretat semnificaţia acestei exprimări în strânsă legătură cu poziţia reclamantei, dar şi cu principiile aplicabile contractului dintre părţi.
Împotriva deciziei civile nr. 419 din 12 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului şi acţiunii sale.
În criticile formulate, recurenta reclamantă a susţinut în esenţă următoarele:
- Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit şi a schimbat înţelesul scrisorii de garanţie, motivând hotărârea pe argumente cu raportare doar la înţelesul pe care acesta l-a dat prin noul text.
Astfel, recurenta consideră că, instanţa în mod eronat a reţinut că sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată” este total inutilă şi creatoare de confuzii apreciind că era utilă doar în textul formularului în situaţia în care scrisoarea de garanţie exprimă o convenţie concretă, cu drepturi şi obligaţii concrete, că instanţa trebuia să ţină cont de faptul că, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi, iar clauzele acestora trebuie interpretate în sensul producerii de efecte juridice.
Se arată că, instanţa de apel, realizând un nou înţeles al scrisorii de garanţie şi scoţând din context sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, a denaturat voinţa părţilor exprimată şi însuşită prin scrisoarea de garanţie, lipsind în mod nelegal aceasta convenţie de efecte juridice.
Analizând sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, instanţa de apel s-a rezumat la a arăta că „această clauză nu ar fi trebuit să fie introdusă în cuprinsul scrisorii de garanţie bancară”, nesocotind voinţa părţilor fără o motivare care să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la soluţia adoptată, fără să precizeze elementele care să-i justifice decizia.
- Recurenta a susţinut şi faptul că, hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de cauză, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În acest sens a susţinut că întreaga motivare a instanţei este greşită întrucât a fost fundamentată pe faptul că, interpretarea noului text realizat de instanţa de judecată ar fi însuşită în mod expres de către societatea sa, invocându-se în acest sens art. 4 al actului adiţional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, potrivit căruia s-ar completa clauza 14.2 din anexă cu un conţinut pe care instanţa de fond îl redă în citat şi pe care îl şi interpretează.
Or, art. 4 al actului adiţional la acordul contractual din 29 martie 2010 are alt conţinut decât cel reţinut de instanţa de judecată, nefăcându-se referire la clauza 14.2, ci la formularul, Identificarea Financiară, respectiv modifică titularul contului precum şi contul în care urmau să se efectueze plăţile ulterior datei încheierii actului adiţional, prevederi fără legătură cu cauza.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 419 din 12 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a încadrat primul motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă, prin această critică a vizat de fapt, greşita interpretare a dispoziţiilor contractuale, nu natura juridică a actului încheiat de părţi, această critică putând fi încadrată în 304 pct. 9 C. proc. civ.
Conform prevederilor alin. (6) şi alin. (8) din scrisoarea de garanţie „Orice cerere de plată trebuie să conţină semnătura (semnăturile) dumneavoastră care trebuie să fie autentificată de către bancherul dumneavoastră sau de un notar public. Cererea şi declaraţia autentificate trebuie sa fie primite de noi, la adresa noastră, până la, sau înainte de 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată adică (29 septembrie 2012) data la care această garanţie va expira şi ne va fi restituită”, respectiv „Prezenta garanţie intră în vigoare la data emiterii acesteia şi este valabilă până la data de 29 septembrie 2012”.
Critica prin care recurenta a considerat că, instanţa în mod eronat a reţinut că sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată” este total inutilă şi creatoare de confuzii, că prin modul în care aceasta a fost interpretată s-a realizat un nou text al scrisorii de garanţie care a scos din context sintagma menţionată, întrucât a denaturat voinţa părţilor exprimată şi însuşită prin scrisoarea de garanţie, lipsind în mod nelegal aceasta convenţie de efecte juridice nu poate fi primită, întrucât, din lecturarea sentinţei, rezultă clar că instanţa a verificat prin comparare textele cuprinse în formularul publicat în SEAP şi scrisoarea de garanţie bancară, diferenţa dintre texte regăsindu-se tocmai în sintagma în discuţie.
Astfel că, semnificaţia acestei exprimări a fost făcută în strânsă legătură cu poziţia reclamantei, dar şi cu principiile aplicabile contractului dintre părţi.
Din analiza cuprinsului scrisorii de garanţie bancară, instanţa de apel în virtutea rolului devolutiv al apelului, în mod corect a constatat că aceasta stipulează în mod expres că garanţia intră în vigoare la data emiterii ei şi este valabilă până la data de 29 septembrie 2012 şi că aceasta a fost emisă în conformitate cu Regulile Uniforme pentru Garanţiile la Cerere, publicate de către Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, aspect ce duce la concluzia că documentul în discuţie este unul caracterizat de formalism, iar garanţia, ca document scris, trebuie să precizeze cu claritate anumite elemente obligatorii, printre care şi termenul de valabilitate şi condiţiile cererii de plată.
În cauză, reclamanta SC A.G. SA, în stabilirea perioadei de valabilitate a scrisorii de garanţie, s-a prevalat de sintagma cuprinsă în scrisoare privind condiţiile cererii de plată, sintagmă potrivit cu care „cererea şi declaraţia autentificate trebuie să fie primite de noi, la adresa noastră, până la, sau mai înainte de 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată adică 29 septembrie 2012 (data de expirare) data la care această garanţie va expira şi ne va fi restituită.
Se constată că nici raţionamentul reclamantei în interpretarea acestei clauze, prin care a concluzionat că banca a acceptat că termenul de prezentare a cererii de executare a scrisorii să fie extins peste termenul de expirare a garanţiei, nu este corect întrucât el contravine regulilor generale instituite de publicaţie, prin aceea că extinde efectele scrisorii de garanţie în afara perioadei de valabilitate a acesteia, golind astfel de conţinut incidenţa Regulilor Uniforme şi că interpretarea reclamantei vine în contradicţie chiar şi cu menţiunea cuprinsă în finalul clauzei de care aceasta se prevalează, respectiv 29 septembrie 2012, data la care această garanţie va expira şi va fi restituită.
Din conţinutul acestei menţiuni, rezultă că voinţa băncii a fost exprimată în sensul că, după 29 septembrie 2012, garanţia expiră, iar banca nu mai are obligaţii faţă de beneficiar.
Faţă de această situaţie, se reţine că au fost aplicate corect regulile legale de interpretare, deoarece a evidenţiat voinţa părţilor în funcţie de atitudinea lor în contract, a stabilit contextul în care a fost plasată clauza, transpunerea în scrisoare a textului din formularul publicat în SEAP, a valorificat natura şi obiectul convenţiei şi a urmărit efectul logic al clauzei, impunerea condiţiei ca cererea de plată a scrisorii să fie depusă la banca care a emis garanţia până la o dată ce urma să fie individualizată cu precizie în cuprinsul scrisorii de garanţie.
Este de observat în cauză că, întrucât recurenta a remis Bănci E.I.R.E. SA cererea de executare în data de 2 octombrie 2012, ulterior datei scadente a scrisorii de garanţie, respectiv 29 septembrie 2012, Banca E.I.R.E. SA în mod just a procedat la neexecutarea acestei scrisori, întrucât perioada de 70 de zile se referă la perioada cuprinsă între data estimată pentru finalizarea lucrărilor prestate şi data scadenţei scrisorii, aceasta neputând fi executată după expirarea valabilităţii.
- Nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care recurenta a susţinut că, hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de cauză, întrucât a fost fundamentată pe faptul că, interpretarea noului text realizat de instanţa de judecată ar fi însuşită în mod expres de către societatea sa, invocându-se în acest sens art. 4 al actului adiţional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, potrivit căruia s-ar completa clauza 14.2 din anexă cu un conţinut nou, nu poate fi reţinut.
În acest sens se constată că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia instanţei de apel cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor şi că în cauză s-a făcut o analiză punctuală a textului suspus interpretării, raportat la normele care guvernează scrisoarea de garanţie bancară în discuţie, dar şi la felul în care părţile au acţionat în cadrul raporturilor contractuale cu referire la această scrisoare, situaţie în raport de care hotărârea instanţei este motivată şi în conformitate cu art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Se constată astfel că, instanţa în mod corect a făcut referire în cauză la art. 4 al actului adiţional, reţinând că acesta completează clauza 14.2 din anexa la ofertă, care menţionează faptul că perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară de restituie a avansului este 29 septembrie 2013, 70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată, astfel că înscrisul invocat de recurentă este irelevant în cauză.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, urmează a se reţine că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 419 din 12 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2015. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 1737/2015. Civil → |
|---|
