ICCJ. Decizia nr. 263/2015. Civil. Revocare donaţie. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 263/2015
Dosar nr. 4265/1/2014
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin decizia nr. 1601 din 8 mai 2014, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta C.F. împotriva deciziei civile nr. 14/2013-A din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
În considerentele deciziei, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător şi că pentru termenul de judecată din 8 mai 2014, când a fost soluţionat recursul, recurenta C.F. deşi a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.895 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 5 RON, cum reclamanta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi să achite taxa de timbru şi cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul ca netimbrat, dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei nr. 1601 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, C.F. a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei şi rejudecarea cauzei pe fond, cu admiterea acţiunii sale astfel cum a fost precizată, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a donaţiei autentificate în data de 5 iunie 2009 de Biroul Notarial Public P.F., precum şi anularea contractului de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2009 autentificat din 16 noiembrie 2009 de acelaşi birou notarial.
În speţă, contestatoarea, a susţinut că decizia pronunţată în recurs este nelegală, întrucât recursul în mod greşit a fost anulat ca netimbrat, în condiţiile în care pentru termenul de judecată din 8 mai 2014, când a fost soluţionat recursul, nu a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru ce trebuia plătită în recurs, astfel că instanţa nu a mai analizat motivele sale de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi nici probele administrate în cauză, de natură a conduce la constatarea nulităţii absolute a donaţiei pentru lipsa cauzei şi fraudarea legii, că excepţia tardivităţii invocată este neîntemeiată, nulitatea absolută fiind imprescriptibilă astfel cum rezultă şi din art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare, în raport de dispoziţiile art. 948 pct. 4 şi art. 966 C. civ.
Intimatul C.T., prin întâmpinarea depusă la dosar la 20 ianuarie 2015, a cerut respingerea contestaţiei în anulare, pentru motivele invocate în scris.
Înalta Curte, deliberând prioritar asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatul C.T. la termenul de astăzi, constată că prezenta contestaţie în anulare este admisibilă în raport de criticile formulate ce se încadrează în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., astfel că excepţia va fi respinsă.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.F. împotriva deciziei nr. 1601 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 19916/271/2009, Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate expres, când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită în raport cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar potrivit art. 318 din acelaşi cod, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul reglementat de art. 318 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că la termenul de judecată din 8 mai 2014, când a fost soluţionat recursul, conform normelor legale, contestatoarea C.F. a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.895 RON şi timbrul judiciar în valoare de 5 RON, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, în Dosarul de recurs nr. 19916/271/2009.
Mai mult, se reţine că la 29 aprilie 2014, recurenta a formulat cerere prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii, reducerii, eşalonării de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 6 şi art. 8 din O.U.G. nr. 51/2008, cerere respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 8 mai 2014, pronunţată în Dosar nr. 19916/271/2009/a1.
Or, faţă de împrejurarea că la termenul când a fost soluţionată cererea de recurs, când procedura de citare cu contestatoarea a fost legal îndeplinită şi reţinându-se că aceasta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din citaţiile emise, se constată că decizia nr. 1601 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a dispus anularea recursului ca netimbrat, este legală, instanţa dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
Argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate, duc cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, despre care se afirmă că au fost interpretate greşit, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea contestatoarei sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, aspect ce excede căii de retractare a contestaţiei.
Însăşi invocarea situaţiei de fapt deduse judecăţii, formează convingerea că prin această cale de atac contestatoarea tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare anulării greşite a recursului ca netimbrat, ceea ce este inadmisibil.
Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.F. împotriva deciziei nr. 1601 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.F. împotriva deciziei nr. 1601 din 8 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2015. Civil. Contestaţie. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 262/2015. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
