ICCJ. Decizia nr. 174/2015. Civil. Recalculare pensie. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 174/2015
Dosar nr. 3656/1/2014
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, la data de 17 septembrie 2010, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa locală de pensii Bârlad şi C.J.P. Vaslui, anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 şi a buletinului de calcul aferent şi menţinerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 privind recalcularea pensiei de serviciu.
Prin aceeaşi acţiune civilă, a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenţei dintre pensia de serviciu, conform Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 şi pensia recalculată de la data de 01 septembrie 2010, până la repunerea în plată a ultimei decizii din data de 28 iunie 2009, obligarea pârâtelor In plata dobânzii legale a sumei menţionate în precedent, menţinerea sporurilor acordate prin sentinţele anexate cererii sale şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 1643 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a Casei locale de pensii Bârlad şi a admis, în parte, acţiunea civilă, dispunând anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 şi menţinerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, obligând pârâta C.J.P. Vaslui la plata diferenţei de pensie dintre cele două decizii, cu plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 1 septembrie 2010 şi până la repunerea în plată a Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, respingând celelalte capete ale cererii de chemare în judecata.
Prin Decizia nr. 324 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apei laşi a fost admis recursul C.J.P. Vaslui împotriva sentinţei menţionate, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 emisă de pârâtă, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin Decizia nr. 886 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr. 324 din data de 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de revîzuenta T.I.
Prin Decizia nr. 1372 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel laşi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului declarat de T.I. împotriva Deciziei nr. 886 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1851 din data de 2 aprilie 2013 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de T.l., reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire are caracter irevocabil,
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare T.I. prin care a susţinut că recursul a fost soluţionat fără a se ţine cont de faptul că legile care au stat la baza recalculării pensiei sale de serviciu erau deja abrogate la data judecării căii de atac.
În motivarea contestaţiei au fost invocate apărări de fond, conţinând critici ale hotărârilor anterioare pronunţate pe fondul cauzei.
Contestatoarea a mai susţinut că instanţa supremă, învestită cu soluţionarea recursului său, trebuia să analizeze soluţiile pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în raport de motivele de revizuire şi de recurs pe care le-a formulat şi prin care a învederat că recursul formulat de C.J.P. Vaslui a fost întemeiat pe dispoziţiile unor legi abrogate.
Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5267 din 14 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1851 din 02 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, constatând că motivele invocate de contestatoare nu pot fi circumscrise celor prevăzute expres şi limitativ prin art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. ci constau în critici de netemeinicie ce vizează nemulţumiri legate de modul în care a fost soluţionată cererea privind anularea deciziei de recalculare a pensiei, precum şi la modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale în materia pensiilor şi asigurărilor sociale.
Totodată, prin Decizia nr. 860 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de munca şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de T.I., în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui împotriva Deciziei civile nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta T.I., înregistrat la data de 11 iulie 2012 pe rolul Curţii de Apel laşi, iar prin Decizia nr. 1371 din 10 octombrie 2012, competenţa de soluţionare a recursului a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1768 din data de 28 martie 2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a respins recursul declarat de revizuenta T.I., ca inadmisibil
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este Decizia nr. 860 din data de 16 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de aîac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
S-a reţinut că hotărârea atacată cu revizuire, respectiv Decizia nr. 21 din 3 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este o decizie irevocabilă, fiind deci, în raport de dispoziţiile art. 377 alin. 2 pct. 5 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi recurată.
Astfel, decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii fiind irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva respectivei decizii, revizuenta nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului in această materie.
Împotriva Deciziei nr. 1768 din 28 martie 2013 a Înaltei Curţi, T.U. a formulat contestaţie în anulare, arătând că este nemulţumită de modul în care instanţa supremă a soluţionat recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.
Înalta Curte de Casaţie şl Justiţie, secţia I ciIvilă, prin Decizia nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1768 din data de 28 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împotriva Deciziei nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 şi nr. 5267 din 14 noiembrie 2013, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă, T.I. a formulat contestaţie în anulare.
Prin motivele contestaţiei în anulare şi prin completarea la aceste motive, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 37842 emisă de C.J.P. Vaslui la data de 19 august 2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu de care a beneficiat, având ca şi consecinţă diminuarea venitului acesteia cu un procent de 57% şi, deşi în fond a avut câştig de cauză, în mod greşit recursul pârâtei a ibst admis iar acţiunea sa respinsă, întrucât instanţa Curţii de Apel Iaşi nu a ţinut cont de faptul că legile care au stat ia baza recalculării pensiei sale de serviciu erau deja abrogate la data judecării căii de atac.
A solicitat ca cererea sa să fie analizată sub toate aspectele, să se constate că, în cauză, la soluţionarea recursului declarat de pârâta C.J.P. Vaslui erau aplicabile dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. şi, în consecinţă, să se dispună plata diferenţei de pensie de la 1.143 lei lunar la 2.667 lei lunar, aşa cum a fost calculată iniţial.
La termenul din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia inadmîsibîlitâţii contestaţiei în anulare, în raport de motivele invocate, excepţie pe care o va analiza cu prioritate, fată de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. şi ale art. 318 C. proc. civ.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., „ Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s~a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le~a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Totodată, potrivit art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Astfel, cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În speţă, critici Ie formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi. limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci privesc pretinse greşeli de judecată, respectiv modul în care a fost soluţionată contestaţia sa având ea obiect anuiarea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu precum şi modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţii legale în materia pensiilor şi asigurărilor sociale, care au avut ca rezultat respingerea contestaţiei sale.
Cum criticile invocate de contestatoarea T.I. nu pot fi încadrate în vreunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de T.I. împotriva Deciziei nr. 5190 din 12 noiembrie 2013 şi nr. 5267 din 14 noiembrie 2013, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 166/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 177/2015. Civil → |
|---|
