ICCJ. Decizia nr. 177/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 177/2015
Dosar nr. 3741/l/2014
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, la data de 14 noiembrie 2005 sub nr. 5456/2005 (Dosar cu nr. unic 37380/3/2005), reclamanta A.V.E.V. a chemat în judecată pe pârâţii primarul general al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, prin primar- general, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 4021/2005 emisă de primarul general al Municipiului Bucureşti, să constate calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită, să oblige pârâţii ia restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 2, compus din construcţie S+P+2E+M şi teren în suprafaţă de 570 m,p. şi să se dispună ieşirea din indiviziune cu pârâtul Municipiul Bucureşti, în cazul în care restituirea în natură acoperă integral cota de 1/3 cuvenită reclamantei sau să oblige pârâţii la acordarea către reclamantă a unui alt imobil în compensare, în situaţia în care restituirea în natură este doar parţial posibilă sau este imposibilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr A/468 din 08 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lII-a civilă, instanţa a admis cererea de chemare în judecată (contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001) şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4021/2005 emise de primarul general al Municipiului Bucureşti, a obligat Municipiul Bucureşti prin primar general la restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3, aflată în proprietatea statului, din imobilul situat în Bucureşti, sector 2, compus din construcţie S+P+2E+M şi teren în suprafaţă de 570 mp, a respins capătul de cerere privind acordarea unui alt imobil în compensare, ca rămas fără obiect şi a disjuns capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 02 martie 2007 sub nr. 2592/300/2007.
Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale. Au fost formulate cereri de intervenţie în interesul pârâtului de către intervenienţii C.A., S.P., T.M.C. şi T.E., cereri ce au fost încuviinţate în principiu.
în rejudecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 14920 din 06 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 2592/J/800/2O07, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta M.M.E. în calitate de moştenitoare a defunctei reclamante A.V.E.V. în contradictoriu cu paratul Municipiul Bucureşti prin primar general şi intervenlenţii în interesul pârâtului, C.A., S.P., T.M.C. şi T.E.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului construcţie situat în Bucureşti, sector 2 cu formarea a două loturi după cum urmează:
Lotul I format din încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, situate la etajul 1, conform schiţei anexă 5, la raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. având o suprafaţă de 275,13 mp lot identificat prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. - propunerea 2 de lotizare.
Lotul O format din încăperile 22, 23, 24 situate la demisol, conform anexei 3 raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C. având o suprafaţă de 17,28 mp, încăperile 1, 2, 3, 4, 5 situate la mezanin, conform anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C., având o suprafaţă de 101,43 mp, încăperile 1,2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,9, 10, 11, 12,13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,20,21, 22, 23, 24 situate la etajul 2, conform anexei 6 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C., având o suprafaţă de 255,66 mp, încăperile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 situate la mansardă conform anexei 7 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P.G.C. având o suprafaţă de 56,3 mp, terasa peste garaj, 24 mp - propunerea 2 de lotizare.
S-a atribuit lotul I în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei M.M.E.
S-a atribuit lotul II în deplină proprietate şi liniştită posesie, pârâtului Municipiul Bucureşti prin primar general,
S-a menţinut starea de coproprietate asupra suprafeţei totale a spaţiilor comune (107,47 mp demisol + 24,65 mp mezanin + 22,07 mp etaj 1 +14,79 mp etaj 2+17,32 mp mansardă = 186,30 mp respectiv suprafaţa de 48,08 mp, toate instalaţiile, acoperişul, ziduri comune şi faţadele imobilului) în cotă de 25,81 % pentru reclamantă şi de 42,65% pentru pârât.
S-a menţinut starea de coproprietate asupra terenului de 523 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert tehnic judiciar P.G.C., în cote de 1/3 pentru reclamantă şi de 2/3 pentru pârât.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 98.261,03 euro cu titlu de sultă către reclamantă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost obligat intervententul S.P. să plătească prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare şi contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti, suma de 700 lei cu titlu de onorariu expert cuvenit domnului expert tehnic judiciar P.G.C.
S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenţie în interesul pârâtei formulate de întervenienţii C.A., T.M.C., T.E., S.P.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.780 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.
S-a luat act că întervenienţii T.M.C., T.E. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 120/A din 31 ianuarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelui declarat de reclamanta M.M.E., împotriva sentinţei civile nr. 14920 din 06 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
A admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei menţionate.
A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a inclus în lotul I atribuit reclamantei şi încăperile nr. 22, 23, 24 situate la demisol, în suprafaţă totală de 17,28 mp, precum şi încăperile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 situate la mansardă, în suprafaţă de 56,31 mp, spaţii care au fost înlăturate din compunerea lotului II atribuit pârâtului, a înlăturat obligaţia de plată a sultei stabilite în sarcina pârâtului, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ., ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general, împotriva Deciziei civile nr. 120 din data de 31 ianuarie 2014, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 2592/300/2007
A admis recursul declarat de reclamanta M.M.E., împotriva aceleiaşi decizii.
A modificat în parte decizia atacată în sensul că l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sultei de 11.358 euro, în echivalent lei la data plăţii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate,
La data de 23 octombrie 2014, Municipiul Bucureşti prin primarul general a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2592/300/2007 şi, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că este potrivnică sentinţei nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 37380/3/2005, definitivaşi irevocabilă.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 374111/2014.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, revizuientul a susţinut următoarele;
Prin sentinţa nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 37380/3/2005, definitivă şi irevocabilă instanţa a reţinut că imobilul este comod partajabil în natură (rezultând două unităţi locative distincte şi funcţionale) şi a dispus restituirea în natură către reclamantă a cotei de 1/3 aflată în proprietatea statului, dîn imobilul compus dîn construcţie şi teren situat în Bucureşti, sector 2.
În mod nelegal, şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive şi irevocabile precum şi a principiului partajării în natură a bunului, prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus obligarea Municipiului Bucureşti la plata unei sulte în valoare de 11.358 euro, deşi imobilul a fost partajat în natură - conform hotărârii Tribunalului Bucureşti, prin atribuirea către M.M.E. a unui lot ce reprezintă 1/3 din imobil.
Revizuientul a susţinut că obiectul litigiului este acelaşi imobil, dreptul pretins este identic (respectiv dreptul de proprietate asupra unei cote-părţi din imobil) iar beneficiul juridic imediat constă în aducerea în proprietatea reclamantei a cotei-părţi din imobil, la care instanţa a stabilit că este îndreptăţită.
Revizuientul a conchis că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât hotărârile sunt definitive, sunt potrivnice şi sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire şi anularea parţială a Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte stabilirea în sarcina Municipiului Bucureşti a sultei de 11.358 euro.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şî a unei hotărâri daîă de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea autorităţii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauza.
Revizuientul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii - Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este potrivnică sentinţei nr, 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 37380/3/2005.
Din redarea lucrărilor cauzei se constată însă că hotărârile pretins a fi potrivnice, chiar dacă au fost pronunţate între aceleaşi părţi, nu au acelaşi obiect şi cauză.
Astfel, prin sentinţa nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 37380/3/2005 în acţiunea întemeiată pe Dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4021/2005 emisă de pârâtul primarul general al municipiului Bucureşti şi a obligat Municipiul Bucureşti prin primarul general să restituie reclamantei M.M.E. cota de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 2 compus din construcţie subsol, parter, 2 etaje, mansardă şl teren în suprafaţă de 570 mp astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert O.C. şi a disjuns capătul de cerere privind ieşirea din indivizhme, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Cererea privind ieşirea din indivizhme cu privire la imobil a fost soluţionată definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Este evident că o hotărâre judecătorească definitiva şi irevocabilă prin care se statuează doar cu privire la obligaţia de restituire în natură a cotei de 1/3 din imobil, tară a fi tranşat care anume parte din imobil este supus restituirii (sentinţa nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 37380/3/2005) nu poate veni în contradicţie cu o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se partajează şi se stabilesc acele părţi din imobil care vor fi restituite în natură (Decizia nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), partajarea, pe cale judiciară (în lipsa unui acord amiabil) reprezentând consecinţa firească a executării obligaţiei de restituire a cotei din imobil.
Astfel, urmare a partajării, atât reclamantei, cât şi pârâtului, le-au fost atribuite în proprietate părţi din imobil îar faptul că, pentru egalizarea valorică a loturilor a fost necesară stabilirea unei sulte (conform dispozitivului Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), nu vine în contradicţie cu dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus ca pârâtul să restituie în natură cota de 1/3 din imobil (sentinţa nr. 1468 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 37380/3/2005).
Cum raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi iar în raportul juridic dedus judecăţii de către revizuient, pentru temeiurile arătate, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva Deciziei nr. 1341 din 23 septembrie 2014 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2015. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 190/2015. Civil → |
|---|
