ICCJ. Decizia nr. 1778/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1778/2015
Dosar nr. 20348/3/2013
Şedinţa de la 25 iunie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta N.M.C. SRL prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a solicitat obligarea pârâtei SC B.R.O. SRL la plata sumei de 806.000 euro (reprezentând 650.000 euro + TVA), respectiv suma de 3.526.088,8 RON, actualizată la data plăţii efective datorată reclamantei în temeiul actului adiţional din 20 septembrie 2011 la contractul cadru de execuţie lucrări din 25 mai 2011 şi la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata sumei de 806.000 euro, care la data formulării cererii erau în sumă de 189.813 euro.
Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 6369 din 28 octombrie 2013 a admis cererea reclamantei N.M.C. SRL, a obligat pârâta SC B.R.O. SRL să plătească reclamantei suma de 806.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări suplimentare şi suma de 189.813 euro reprezentând penalităţi, calculate până la data formulării cererii de chemare în judecată (31 mai 2012).
Împotriva acestei sentinţe pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare şi Reorganizare SPRL a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare şi Reorganizare SPRL.
Împotriva acestei încheieri pârâta SC B.R.O. SRL a declarat recurs fără a indica temeiul legal pe care se întemeiază.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de apel de a admite excepţia şi a suspenda cauza în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este nelegală raportat la prevederile legale în materia dreptului insolvenţei.
Prezentând, din opinia sa, scopul suspendării prevăzut de art. 36 din Legea nr. 852006, recurenta susţine că nu este atins scopul prevăzut de menţionatele dispoziţii, nefiind în prezenţa aceluiaşi cadru procesual arătat de dispoziţiile art. 36 din Lege nr. 85/2006, deoarece prin exercitarea apelului pârâta tinde să dovedească că sentinţa primei instanţe este dată fără administrarea probatoriului relevant în cauză, creanţa intimatei nu există, iar măsurile protectoare avute în vedere de art. 36 din Legea nr. 85/2006 nefiind aplicabile în această etapă procesuală.
Recurenta consideră că în cauză trebuie să se facă distincţia realizată şi în practica judiciară şi anume că suspendarea nu se aplică şi căilor de atac formulate de societatea debitoare, iar chiar dacă art. 36 din Legea nr. 85/2006 în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei împotriva pârâtei, nu conţine excepţia prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea .85/2014 această dispoziţie trebuie interpretată în scopul de a produce efectele avute în vedere de procedura insolvenţei în întregul ei.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea reluării judecării cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă SC N.M.C. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii recurate ca fiind temeinică şi legală.
Recurentul pârât după primirea întâmpinării a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata reclamantă SC N.M.C. SRL.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ..
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 iunie 2015.
Intimata reclamantă SC N.M.C. SRL prin lichidator judiciar M. Reorganizare Lichidare Filiala Timiş SPRL a depus punct de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din sinteza motivelor de recurs se constată că recurenta a susţinut că în prezenta cauză art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu îşi are aplicabilitate.
Susţinerea recurentei, este nefondată.
Ipoteza legală avută în vedere de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv incidenţa art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, este deplin incidenţă şi în opinia Înaltei Curţi.
Astfel, potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Se constată că prin sentinţa civilă nr. 4269 din 17 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, în baza art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei SC B.R.O. SRL, în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit administratorul judiciar al societăţii.
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că se tinde la realizarea unei creanţe împotriva debitoarei.
Textul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acţiunile pentru realizarea creanţelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acţiuni judiciare propriu-zise, cât şi la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor şi eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
De menţionat că articolul de lege sus-menţionat se referă atât la acţiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât şi la cele începute după deschiderea procedurii, precum şi la toate creanţele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenţei, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanţa de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conţinând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.
În ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, recurenta nu a arătat în ce mod instanţa de apel nu a respectat principiul dreptului la apărare, afirmând doar că prin suspendarea judecării cauzei dreptul său la apărare este „restrâns şi încălcat" referindu-se la faptul că judecătorul sindic s-a pronunţat deja asupra raportului juridic cu ocazia analizării cererii de deschidere a procedurii.
Este de reţinut că în etapa procesuală a recursului obiectul analizei îl reprezintă aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Or, în cauză recurenta nu a precizat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării dreptului la apărare.
Întreaga alegaţie a recurentei referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 din perspectiva art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în scopul de a produce efectele avute în vedere de procedura insolvenţei în întregul ei, nu poate fi primită.
În cauză procedura insolvenţei debitoarei a fost declanşată sub imperiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 (în vigoare la acea dată), iar suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 incidente cauzei, astfel încât toate acţiunile derivate sau conexe acestei cauze sunt supuse reglementării în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei, aceste dispoziţii legale neputând fi interpretate din perspectiva legii noi, întrucât acestea nu retroactivează.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.R.O. SRL împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1724/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
