ICCJ. Decizia nr. 1780/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1780/2015
Dosar nr. 26975/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de ia 22 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 02 august 2013, reclamantul D.M.P. a solicitat instanţei obligarea, în solidar, a pârâţilor SC E.E.C. SRL, F.V., S.I., B.V., B.S. la plata sumei de 250.000 lei (câte 50.000 lei pentru fiecare pârât), reprezentând daune morale pentru prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase privind reputaţia şi probitatea profesională a reclamantului.
Prin Sentinţa nr. 617 din 25 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, în parte, cererea şi a obligat pe fiecare dintre pârâţii F.V., S.I., B.V. la plata, către reclamant, a sumei de 15.000 lei, în solidar cu pârâta SC E.E.C. SRL, prin administrator judiciar „G., D. şi Asociaţii S.P.R. ” în calitate de comitent. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant împotriva pârâtului B.S. A obligat pârâţii F.V., S.I., B.V. să publice, pe cheltuiala lor, într-un ziar cu tiraj naţional şi în publicaţia „E.Z.” a hotărârii pronunţate.
Prin Decizia nr. 134/ A din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizie definitivă, s-a admis apelul declarat de pârâţii F.V., S.I., B.V. şi SC E.E.C. SRL împotriva încheierii din 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea de suspendare a judecăţii cauzei în privinţa pârâtei SC E.E.C. SRL.
Prin aceeaşi decizie, s-a admis apelul declarat de pârâţii F.V., S.I., B.V. împotriva Sentinţei nr. 617 din 25 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În consecinţă, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a fost redus cuantumul daunelor morale de la suma de 15.000 lei la suma de 10.000 lei pentru fiecare pârât. Au fost înlăturate obligaţiile pârâtei SC E.E.C. SRL din sentinţa apelată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii F.V. , S.I. şi B.V., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 mai 2015.
Investită cu soluţionarea căii de atac, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 16 iunie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 16 iunie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 51-56 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor şi intimaţilor.
Recurenţii F.V., S.I. şi B.V. au depus punct de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului.
Analizând recursul formulat, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare» în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2013, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
Se constată că, în prezenta cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare mai mică de 1.000.000 lei (valoare totală de 250.000 lei - fila 6 dosar de fond - Tribunalul Bucureşti), început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. XVIII alin. (2) din actul normativ amintit, Decizia nr. 134/ A din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii F.V., S.I. şi B.V. împotriva deciziei nr. 134/ A din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii F.V., S.I. şi B.V. împotriva Deciziei nr. 134/ A din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1781/2015. Civil → |
|---|
