ICCJ. Decizia nr. 1867/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1867/2015
Dosar nr. 10972/212/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 22 aprilie 2015, creditoarea cesionară O.F.W. a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract de credit din 25 octombrie 2005, încheiat între creditoarea SC B. SA şi debitorul C.M.
Prin încheierea de Şedinţă nr. 7021 din 27 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 10972/2/2/2015 al Judecătoriei Constanţa, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, Iară citarea părţilor. Dacă domiciliu! sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
A reţinut instanţa că, potrivit cererii de chemare în judecată, creditorul are sediul în mun. Bucureşti, iar debitorul are domiciliul în Iaşi, astfel cum reiese din titlul executoriu, motiv pentru care, a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2015, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, iar în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Instanţa a reţinut că cererea de învestire cu formulă executorie, având caracter necontencios, urmează a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 527 şi urm. C. proc. civ., care se întregesc cu normele ce reglementează procedura contencioasă, în măsura în care acestea nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
S-a mai reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 641 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor având ca obiect „învestire cu formulă executorie” este alternativă între instanţa domiciliului sau sediul creditorului şi instanţa domiciliului sau sediului debitorului, cele două instanţe fiind deopotrivă competente să judece pricina.
Instanţa a constatat că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că sediul creditoarei este în Bucureşti, B-dul Dimitrie Pompeiu, Clădirea H.B.C., iar domiciliul debitorului este, în prezent, în localitatea Constanţa, judeţul Constanţa (conform verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D.), la stabilirea competenţei instanţei ce soluţionează cererea de învestire cu formulă executorie, urmând a fi avut în vedere domiciliul debitorului de la data formulării cererii, respectiv din Constanţa,
Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C.proc.civ,, raportat la art. 133 pct. 2 C.proc.civ, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 641 C. proc. civ., în numerotarea actuală urmare a republicării Codului de procedură civilă în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, stipulează la alin. (1) şi (2) că titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie, cererea de învestire cu formulă executorie soluţionându-se de către judecătoria în circumscripţia, căreia se afla domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.
Se constată că, în speţă, în temeiul prevederilor sus-menţionate creditoarea a învestit judecătoria de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Constanţa.
Se observă, în acest context că, în prezent, domiciliul debitorului C.M. este, potrivit fişei de evidenţă emisă de M.A.I. (fila 8 dosar Judecătoria Iaşi), începând din 15 septembrie 2011, în Constanţa, Aleea Pelicanului.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 641 C. proc. civ. şi având în vedere că domiciliul debitorului este în Constanţa, competenţa soluţionării cererii de învestire cu formulă executorie a contractului Judecătoriei Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitiva.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1166/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
