ICCJ. Decizia nr. 1906/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1906/2015
Dosar nr. 1785/105/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 25 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 3 martie 2014, SC M.T.S. SA - Asociaţia pentru Salvarea Patrimoniului SC M.T.S. SA, în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Târgu Secuiesc şi SC S.C.G. SRL, a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, anularea sentinţei sus-menţionate, obligarea OCPJ Covasna ia radierea dreptului de proprietate intabulat, a sarcinilor înscrise în CF şi întabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că sentinţa a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită de sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a deciziilor civile nr. 182 din 13 mai 2008 şi nr. 137 din 01 aprilie 2008 ale Tribunalului Covasna şi a deciziilor civile nr. 726 din 22 martie 2010 şi nr. 8426 din 23 octombrie 2012 ale Curţii de Apel Cluj, care au stabilit calitatea sa de administrator, reprezentant legal al intereselor patrimoniale ale SC M.T.S. SA.
Prin Sentinţa nr. 1126 din 25 aprilie 2014, Tribunalul Prahova, secţia civila, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Întorsura Buzăului
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că atâta timp cât cererea de revizuire vizează Sentinţa civilă nr. 92 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, constând în desfiinţarea acesteia şi efectuarea unor menţiuni în CF cu privire la diferite imobile, invocându-se de către revizuentă dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., cererea de revizuire este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se solicită, respectiv Judecătoria întorsura Buzăului şi nicidecum de competenţa Tribunalului Prahova.
Faptul că în cuprinsul cererii de revizuire au fost invocate sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina şi dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu înseamnă în mod automat că cererea de revizuire este de competenţa Tribunalului Prahova, ca fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 şi Sentinţa civilă nr. 93/2010, deoarece în realitate obiectul cererii de revizuire vizează strict anularea Sentinţei civile nr. 93/2010 şi nicidecum menţinerea uneia dintre cele două hotărâri.
S-a mai reţinut că pentru a deveni aplicabile, în principiu, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile considerate ca fiind potrivnice să fie pronunţate de instanţe civile şi nicidecum de instanţe diferite din punct de vedere al dreptului material, mai ales că revizuentă a invocat pro - causa, dispoziţiile legale sus menţionate în vederea depunerii la Tribunalul Prahova a cererii de revizuire în scopul de a nu fi formulată la instanţa care a pronunţat sentinţa a cărei revizuire o solicită.
Ca o dovadă în acest sens este şi conţinutul cererii de revizuire în cadrul căreia s-au invocat, alături de Sentinţa penală nr. 232/2006 şi alte hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Covasna şi Curtea de Apel Cluj, ceea ce demonstrează că la stabilirea competenţei materiale a instanţei îndreptăţită să soluţioneze cererea de revizuire se ţine seama strict de obiectul acestei cereri, de hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită şi nicidecum de invocarea tuturor hotărârilor judecătoreşti în temeiul cărora au fost formulate anumite pretenţii de-a lungul timpului de către revizuentă.
Prin sentinţa civilă nr. 157 din 16 iunie 2015, Judecătoria întorsura Buzăului, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a carnet în favoarea Tribunalului Prahova şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că cererea de revizuire formulată de SC M.T.S. SA este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 şi pct. 7 din C. proc. civ., iar conform art. 323 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod cererea se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitiva şi a cărei revizuire se cere. În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, iar când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea care a dat prima hotărâre.
S-a reţinut că deşi revizuenta invocă ambele cazuri de revizuire care atrag competenţe de soluţionare a unor instanţe diferite, în expunerea motivelor de fapt se face referire doar ia încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 232 din 30 martie 2006 pronunţată de Judecătoria Câmpina de către sentinţa civilă nr. 93 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria întorsura Buzăului în Dosar civil nr. 579/322/2009.
Reţinând că sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 pronunţată de Judecătoria Câmpina este anterioară sentinţei civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria întorsura Buzăului, în temeiul art. 323 alin. (2) din C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Prahova.
Examinând conflictul negativ de competenţă în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., Înalta Curie reţine că în cauză competenţa, de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Judecătoriei întorsura Buzăului, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere", dat fiind specificul acestei căi de atac.
Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei care a pronunţat decizia atacată, cu excepţia prevăzută de alin, (2) al art. 323 C. proc. civ.
în speţă, SC M.T.S. SA - Asociaţia pentru Salvarea Patrimoniului M.T.S. a formulat o cerere de revizuire împotriva seminţei civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, solicitând anularea acestei sentinţe, obligarea OCPI Covasna la radierea dreptului de proprietate intabulat, a sarcinilor înscrise în CF şi la întabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate pretins.
Deşi prin cererea formulată, revizuenta susţine că sentinţa nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a deciziilor civile nr. 182 din 13 mai 2008 şi nr. 137 din 01 aprilie 2008, pronunţate de Tribunalului Covasna, precum şi a deciziilor civile nr. 726 din 22 martie 2010 şi 8426 din 23 octombrie 2012 ale Curţii de Apel Cluj, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., din conţinutul cererii de revizuire, rezultă rara echivoc că revizuenta doreşte desfiinţarea sentinţei civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului şi obligarea OCPI Covasna la efectuarea unor menţiuni în CF cu privire la unele imobile asupra cărora aceasta pretinde un drept de proprietate, ceea ce demonstrează că intenţia revizuentei a fost, încă de la formularea cererii, de a ataca sentinţa nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului si nu sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina.
Ca atare, atâta timp cât reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, invocarea în cuprinsul cererii şi a altor hotărâri judecătoreşti, în speţă, a sentinţei penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, precum şi a art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu înseamnă că acest fapt atrage în mod obligatoriu competenţa de soluţionare a instanţei mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat cele două hotărâri sus-menţionate.
Interpretarea potrivit căreia, numai instanţa care a pronunţat hotărârea atacată este competentă să soluţioneze cererea de revizuire (în speţa sentinţa civilă nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului), astfel cum prevăd dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., decurge din natura juridică a revizuirii, care a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare, aparţinând, din punct de vedere al competenţei, aceleiaşi instanţe care a pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere.
O altă interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire ar contraveni dispoziţiilor imperative statuate prin prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, de la care părţile nu pot deroga.
Aşadar, cum hotărârea atacată este sentinţa nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, Înalta Curte va stabili, în favoarea acestei instanţe, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Întorsura Buzăului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1891/2015. Civil → |
|---|
