ICCJ. Decizia nr. 1951/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1951/2015
Dosar nr. 2369/1/2014
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa nr. 259 din 8 octombrie 2012, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile cu privire la lipsa calităţii procesual pasive şi la prematuritatea acţiunii invocate de pârâţii B.L. şi B.A.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL şi i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 5.690.836 RON reprezentând daune materiale, respingând cererea privind plata daunelor morale.
2. Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 46 din 18 iunie 2013 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL împotriva sentinţei nr. 259 din 8 octombrie 2012, a Tribunalului Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
A respins ca nefondat apelul formulat de pârâţii B.L. şi B.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă prin decizia nr. 1630 din 13 mai 2014, a admis recursul declarat de pârâţii B.L. şi B.A. împotriva deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis apelul declarat de pârâţii B.L. şi B.A. împotriva sentinţei civile nr. 259 din 8 octombrie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii B.L. şi B.A., iar pe cale de consecinţă, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
A constatat ca rămasă fără interes excepţia prematurităţii şi ca rămas fără obiect recursul declarat de pârâţii B.L. şi B.A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
A menţinut restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la anularea apelului formulat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin.
4. Prin contestaţia în anulare înregistrată la 13.06.2015, formulată împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin, au solicitat anularea deciziei şi respingerea recursului formulat de pârâţii B.L. şi B.A. împotriva deciziei instanţei de apel.
În acest sens au susţinut că decizia pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, instanţa reţinând în mod eronat că pârâţii B.L. şi B.A. nu au calitate procesuală pasivă, respingând acţiunea lor pe acest aspect, fără să ţină cont de contractele de prestări servicii încheiate prin exprimarea consimţământului verbal al părţilor, contracte recunoscute de legislaţia naţională şi comunitară, condiţii care au fost îndeplinite în cauză.
Contestatoarele au solicitat a fi analizate înscrisurile existente la dosar, cu referire expresă la raportul de expertiză din care rezultă faptul că recurenţii au efectuat lucrări de întreţinere, curăţare, erbicidare, etc. în podgoria lor şi la lipsa pârâţilor de la interogatoriu, fapt ce echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor solicitate, aceste aspecte fiind de natură a confirma raporturile contractuale dintre părţi şi calitatea procesuală pasivă a pârâţilor.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat mai sus greşeală materială, înseamnă greşeală de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Art. 318 C. proc. civ., urmăreşte cu alte cuvinte, neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit să deschidă părţilor recursul la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situaţia de fapt.
Argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate, duc cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei din recurs, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea contestatoarelor sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, aspect ce excede căii de retractare a contestaţiei.
Însăşi susţinerea faptului că instanţa de recurs a reţinut că pârâţii B.L. şi B.A. nu au calitate procesuală pasivă, respingând acţiunea lor pe acest aspect, întrucât nu a ţinut cont de contractele de prestări servicii încheiate prin consimţământul verbal al părţilor şi nici de înscrisurile existente la dosar, cu referire expresă la raportul de expertiză din care rezultă faptul că recurenţii au efectuat lucrări de întreţinere, curăţare, erbicidare, etc. în podgoria lor şi la lipsa pârâţilor de la interogatoriu, formează convingerea că prin această cale de atac se tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare unor greşeli de judecată, ceea ce este inadmisibil.
Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 3.162 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul B.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 1630 din 13 mai 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 355/101/2011.
Obligă contestatoarele SC D.G.A.E. SRL Drobeta Turnu Severin şi SC T. SRL Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 3.162 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul B.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1928/2015. Civil → |
|---|
