ICCJ. Decizia nr. 199/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 199/2015
Dosar nr. 1698/46/2013
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea la data de 6 august 2012, sub nr. 9266/288/2012, contestatoarea SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu Biroul Eexecutorilor Judecătoreşti C.M., SC A. SA şi A.V.A.S., anularea formelor de executare silită din dosarul nr. X./2009 al Biroului Executorilor Judecătoreşti C.M., împotriva SC O. SA, în calitate de terţ poprit.
Prin sentinţa civilă nr. 482 din 18 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, secţia civilă, a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, reţinând din probele administrate că, la data de 18 iulie 2012 s-a emis, în cadrul dosarului de executare nr. X./2009 al executorului C.M., adresa de poprire, prin care s-a adus la cunoştinţa SC O. SA, interdicţia de a plăti către A.V.A.S., suma de 1.164.500 euro, reprezentând rest creanţă prevăzută în titlu executoriu şi 59.148 RON, rest cheltuieli de executare.
În acest sens s-a reţinut că, contestatoarea a pretins ca această măsură de executare este nelegală fiind întocmită cu nesocotirea prevederilor art. 452 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care nu sunt supuse executării prin poprire sumele destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie, iar din dosar nu rezultă că sumele pentru care s-a înfiinţat poprire au o afectaţiune specială, contestatoarea motivând această afectaţiune specială prin aceea că, la data emiterii adresei, SC O. SA se afla în procedura de administrare specială, în cadrul căreia este suspendată de drept orice executare de către creditorii bugetari.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.A.A.S. şi SC O. SA, iar prin decizia nr. 1404 din 27 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 9266/288/2012 a fost anulat recursul formulat de SC O. SA.
A fost admis recursul formulat de A.V.A.S., fiind modificată în tot sentinţa civilă nr. 482 din 18 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosar nr. 9266/288/2012, iar pe fond a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC O. SA şi anulată adresa de înfiinţare a popririi din 18 iulie 2012 emisă în dosarul de executare nr. X./2009 al Biroului Executorilor Judecătoreşti C.M.
În ceea ce priveşte recursul promovat de recurenta SC O. SA, instanţa a pus în discuţie lipsa dovezii calităţii de reprezentant al SC O. SA, apreciind în aceste condiţii că actul de procedură este îndeplinit de recurent în lipsa exerciţiului dreptului procedural, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. proc. civ., acest fapt se sancţionează cu nulitatea actului.
Cu privire la recursul declarat de A.A.A.S. s-a constatat că, potrivit art. 16 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, „creditorii bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care grevează asupra activelor societăţii comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul creşterii atractivităţii la privatizare, iar sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei legi;”.
Prin urmare, câtă vreme creditorul A.V.A.S., debitor al SC A. SA nu poate dispune de sumele pe care SC O. SA i le datorează, acestea nu pot fi indisponibilizate nici în favoarea unui creditor al A.V.A.S., dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., fiind aplicabile.
Prin sentinţa civilă nr. 11252 din 20 noiembrie 2012, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocate de intimata SC A. SA, fiind respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite, iar cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, întrucât nu era împlinit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ., iar cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat şi aceasta s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ. nu operează autoritatea de lucru judecat ca excepţie procesuală.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că atât contestaţia la executare, cât şi cererea de întoarcere a executării silite, sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că debitoarea A.V.A.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată stabilită prin titlul executoriu, depăşind cu mult termenul prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, în cauză neexistând niciun impediment pentru societatea creditoare SC A. SA să continue procedura de executare silită, potrivit C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 3 din actul normativ menţionat. Pe de altă parte, debitoarea A.V.A.S. s-a reţinut a fi în culpă procesuală, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor datorate, astfel că are obligaţia de a suporta cheltuielile de executare, inclusiv TVA aşa cum au fost stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal a cărui legalitate a fost constatată de către instanţă prin hotărâre judecătorească.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs de către recurenta A.V.A.S. Bucureşti, iar prin decizia nr. 420 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 11252 din 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, constatându-se că prima instanţă, faţă de situaţia de fapt reţinută, a făcut o corectă aplicare a prevederilor O.G. nr. 22/2002, apreciind corect că nu există nici un impediment în ceea ce priveşte derularea executării silite.
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 octombrie 2013, SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1404 din 27 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 9266/288/2012, întrucât contravine deciziei nr. 420 din 14 martie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 9589/288/2012.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2905/R-COM din 20 iunie 2014 a admis cererea de revizuire formulată de SC A. SA, fiind anulată decizia nr. 1404 din 27 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 9266/288/2012 şi sentinţa nr. 482 din 18 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, în sensul că hotărârile judecătoreşti potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
În acest context, s-a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile legale, în sensul că deciziile de recurs nr. 420 din 14 martie 2013 şi nr. 1404 din 27 septembrie 2013 sunt date în dosare diferite, dar în una şi aceeaşi pricină, anume în cadrul executării silite derulate în dosarul nr. X./2009 al Biroului Eexecutorilor Judecătoreşti C.M., relativ la aceleaşi acte de executare silită şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, totodată reţinându-se că în ambele decizii de recurs s-a statuat asupra aplicării dispoziţiilor art. 452 alin. (2) lit. a) C. proc. civ. şi că în cadrul Dosarului nr. 9266/288/2012 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, recurenta A.A.A.S. Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de SC A. SA împotriva deciziei nr. 1404/2013, ca neîntemeiată.
În argumentarea cererii de recurs, recurenta consideră că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea criticată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că, pentru a fi aplicabile dispoziţiile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiţii, hotărârile respective să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, într-una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În ceea ce priveşte calitatea părţilor, recurenta susţine că în cele două litigii, chiar dacă părţile respective se regăsesc, parţial în ambele cauze, calitatea acestora era diferită.
Astfel, în Dosarul nr. 9589/288/2012 A.A.A.S. avea calitatea de contestator, în Dosarul nr. 9266/288/2012 această calitate a avut-o SC O. SA, iar în ceea ce priveşte menţiunea „aceleaşi persoane” în cele două litigii părţile erau diferite, având în vedere că, în Dosarul nr. 9266/288/2012 figurau ca părţi şi Biroul Executorilor Judecătoreşti C.M., cât şi cei doi administratori judiciari ai SC O. SA, respectiv R. SPRL şi B.B.R. SPRL, acesta fiind un motiv în plus al inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Mai susţine recurenta că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea criticată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
În acest sens, recurenta consideră că în mod nelegal Curtea de Apel Piteşti a apreciat că, raportat la motivele invocate de părţi, care nu aveau aceeaşi calitate, se impunea admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În acest context, recurenta apreciază că nu poate fi reţinută culpa A.A.A.S. sau SC O. SA pentru pasivitatea de care a dat dovadă creditoarea SC A. SA, care deşi a formulat apărări în Dosarul nr. 9266/288/2012, nu a invocat excepţia la care se face referire, iar prin reţinerea faptului că neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces constituie motiv de admisibilitate a revizuirii, aceasta reprezintă o evidenţă „adăugare la lege”.
Prin întâmpinarea depusă de intimata SC A. SA Craiova, la data de 26 ianuarie 2015 s-a solicitat respingerea recursului formulat de A.A.A.S. şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr. 2905/R-COM din 20 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 1698/46/2013.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de recurenta A.A.A.S. Bucureşti să fie respins, pentru următoarele considerente:
Modificarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta susţine că, hotărârea criticată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cele două litigii părţile şi calităţile acestora erau diferite, totodată fiind aplicate greşit şi dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Această critică este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”, aceste dispoziţii aplicându-se şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Acest motiv de revizuire sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din aceasta situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri.
În acest context, se reţine că în mod legal Curtea de Apel Piteşti a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, în sensul că deciziile pronunţate în recurs nr. 420 din 14 martie 2013 şi nr. 1404 din 27 septembrie 2013 sunt date în dosare diferite, dar în una şi aceeaşi pricină, anume în cadrul executării silite derulate în dosarul nr. X./2009 al Biroului Eexecutorilor Judecătoreşti C.M., relativ la aceleaşi acte de executare silită, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 18 iulie 2012 şi actele subsecvente şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, şi anume SC A. SA, creditoare, A.A.A.S., debitoare, SC O. SA, terţ poprit.
De altfel, în cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile legale anterior menţionate nu se analizează calitatea procesuală a părţilor, ci aceea rezultată din raportul juridic fundamental.
În acest sens, se constată că prin decizia recurată s-a făcut o amplă analiză cu privire la cele două hotărâri, reţinând că, în cadrul Dosarului nr. 9589/288/2012, A.V.A.S., în calitate de debitoare în cadrul executării silite pornite în dosarul nr. X./2009 de Biroul Eexecutorilor Judecătoreşti C.M. a formulat contestaţie împotriva adresei de înfiinţare a popririi şi a actelor adiacente, proces-verbal de actualizare debit, proces-verbal de cheltuieli de executare, în contradictoriu cu creditoarea SC A. SA Craiova şi cu terţul poprit SC O. SA. în cadrul Dosarului nr. 9266/288/2012, terţul poprit SC O. SA a formulat contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi emisă de Biroul Eexecutorilor Judecătoreşti C.M. în dosarul de executare silită nr. X./2009, în contradictoriu cu creditoarea SC A. SA şi debitoarea A.V.A.S., solicitând anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul respectiv împotriva terţului poprit.
Prin soluţia pronunţată în Dosarul nr. 9589/288/2012 a fost respinsă contestaţia la executare, iar în Dosarul nr. 9266/288/2012 a fost admisă contestaţia la executare şi anulate formele de executare contestate, ambele hotărâri fiind pronunţate în contestaţii la executare, formulate împotriva adresei de înfiinţare a popririi şi a actelor subsecvente întocmite de Biroul Eexecutorilor Judecătoreşti C.M. în dosarul nr. X./2009.
În acest context, nu pot fi reţinute criticile recurentei, potrivit căreia, decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în cele două litigii părţile şi calităţile acestora erau diferite, deoarece, aşa cum susţine recurenta A.A.A.S. prin memoriul de recurs, interesul A.A.A.S. şi SC O. SA era comun, în sensul anulării actelor de executare efectuate de Biroul Eexecutorilor Judecătoreşti C.M. în dosarul nr. X./2009, în ceea ce priveşte poprirea sumelor de bani datorate de terţul poprit SC O. SA către debitorul A.A.A.S., având în vedere că ambele contestaţii priveau aceleaşi acte de executare silită, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 18 iulie 2012 şi actele subsecvente acesteia.
De asemenea, nici critica, potrivit căreia, hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., întrucât a fost admisă excepţiei autorităţii de lucru judecat, deşi părţile nu aveau aceeaşi calitate, nu poate fi reţinută în raport de considerentele arătate.
În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispoziţiile legii pentru a fi reţinut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.A.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.A.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 2905/R-COM din 20 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1734/2015. Civil → |
|---|
