ICCJ. Decizia nr. 573/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 573/2015
Dosar nr. 877/39/2012
Şedinţa publică din 24 februarie 2015
Deliberând. în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 169 din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii nr. 257 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins, cererea de reexaminare amendă în cuantum de 300 lei aplicată prin încheierea dată în camera de consiliu nr. 201din data de 13 iunie 2012, în Dosarul nr. 12491/86/2011 al Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs petentul D.C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 februarie 2013.
La termenul din data de 1 octombrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că recurentul petent nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, fiind fixat termen de judecată la data de 18 noiembrie 2014. In timpul şedinţei de judecată, recurentul petent a depus, prin fax şi e-mail, cerere de recuzare a completului 9, dosarul fiind înaintat completului 10 pentru soluţionarea cererii. Prin încheierea de la 21 ianuarie 2015 a fost anulată cererea de recuzare, ca netimbrată.
După soluţionarea cererii de recuzare, din oficiu, dosarul a fost repus pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs, acordându-se termen la data de 24 februarie 2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să ft rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Drept urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nicîun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţăs partea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă la termenul din data de 1 octombrie 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că recurentul petent nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii timp în care recurentul petent nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constaţii perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de petentul D.C. împotriva Deciziei nr. 169 din data de 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2015. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 173/2015. Civil. Succesiune. Acţiune în... → |
|---|
