ICCJ. Decizia nr. 2009/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2009/2015
Dosar nr. 20154/4/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 1 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub numărul menţionat mai sus, declinată de h Judecătoria laşi conform Încheierii nr. 3714 din 14 mai 2015 pronunţată în Dosarul 12499/245/2015, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi I.D. şi S.C.I. a solicitat încuviinţarea cererii de intervenţie formulată de creditoarea Direcţia Economică şi Finanţe Publice Locale a Mun. Iaşi, depusă de aceasta în Dosarul de executare nr. 31/2012.
În motivarea Încheierii nr. 3714 din 14 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a reţinut că cererea de intervenţie a fost înregistrată la executor în data de 5 mai 2015 şi este de competenţa instanţei de executare în conformitate cu art. 691 alin. (3) C. proc. Civ. iar potrivit art. 650 C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. S-a considerat, astfel, că Judecătoria Sector 4 Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a cererii de intervenţie întrucât domiciliul debitorului este în sectorul 4 Bucureşti.
La primirea dosarului s-a solicitat executorului judecătoresc comunicarea unor acte din dosarul de executare, fiind ataşate copia cererii de executare în baza căreia s-a început executarea şi copiile unor încheieri de încuviinţare a executării pronunţate de judecătoria Iaşi şi de Judecătoria Sector 3 Bucureşti. De asemenea, s-a învederat de către executor că nu s-au făcut acte de executare pe raza sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 7535 din 05 iunie 2015, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei laşi şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, aceasta instanţă a reţinut următoarele:
Executarea silită în care s-a depus cererea de intervenţie a început în anul 20 11, prin depunerea cererii de executare de către creditoarea SC V. R. SA la Corpul Executorilor Bancari, executarea fiind încuviinţată de Judecătoria Iaşi prin încheierea din 12 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 27755/245/2011.
Ulterior, executarea a continuat la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi I.D. şi S.C.I. în Dosarul de executare nr. 31/2012, fiind încuviinţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti prin încheierea din 28 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 16758/301/2012. Cererea de intervenţie a fost depusă ia data de 4 mai 2015, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, dar fiind o cerere incidentală, formulată în cadrul Dosarului de executare nr. 31/2012, intră sub incidenţa vechiului Cod de procedură civilă, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 şi art. 3 din Legea nr. 76/2012 menţionate anterior.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de executare iar conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. De asemenea, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe. codul de procedură civilă nu conferă altei instanţe competenţa de a analiza cererile de intervenţie formulate de creditori în cursul unei executări silite astfel încât, în raport de dispoziţiile legale menţionate, competenţa revine instanţei de executare.
Având în vedere precizarea executorului judecătoresc, în sensul că nu s- au tăcut acte de executare în sectorul 4 Bucureşti, precum şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 conform cărora, în cazul prevăzut la art. 7 lit. a) (respectiv, în cazul punerii în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa a reţinut că Judecătoria Sector 4 Bucureşti nu este competentă să soluţioneze prezenta cauză, executorul judecătoresc învestit cu dosarul de executare având sediul în laşi.
Constatând că în cererea de executare silită a fost indicat un imobil din Iaşi ca aparţinând debitorului şi că Judecătoria Iaşi s-a considerat instanţă de executare atunci când a încuviinţat executarea silită, în baza cererii de executare pentru care s-a deschis ulterior dosarul de executare nr. 31/2012, instanţa a reţinut că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze acest dosar.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei laşi, în considerarea argumentelor ce succed;
Dispoziţiile art. 373 alin. (1) şi (2) precum şi dispoziţiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita, în termen de cel mult 5 zile, instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că în determinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, sub aspect teritorial, unul dintre criterii îl constituie locul situării bunurilor mobile sau imobile aparţinând debitorului, a căror executare silită se solicită.
În speţă, prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, creditoarea SC V.R. SA a solicitat executarea silită în toate formele prevăzute de Codul de procedură civilă, indicând drept garanţie un imobil teren situat în loc. Iaşi, str. Popauti, jud. Iaşi, aparţinând debitorului D.C.R. (fila 6 dosar Judecătoria sector 4 Bucureşti).
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locui situării imobilului - garanţie a contractului de credit se află în judeţul Iaşi, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei laşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2032/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2013/2015. Civil → |
|---|
