ICCJ. Decizia nr. 202/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 202/2015
Dosar nr. 6882/100/2012
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iulie 2009, pe rolul Tribunalului Maramureş, sub Dosar nr. 3940/100/2009, reclamantele U.L.G. şi C.M. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea acestora la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru viitor şi în continuare, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti prin întâmpinare.
A respins acţiunea principală formulată de reclamantele U.L.G. şi C.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că există autoritate de lucru judecat.
A fost admisă în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta A.M.L., în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi.
Au fost obligaţi pârâţii să calculeze şi să plătească intervenientei drepturile salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17 iunie 2009 la zi, precum şi pentru viitor, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor, precum şi pârâtul Tribunalul Maramureş a fost obligat să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al intervenientei A.M.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1208 din data de 12 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 5206/100/2007 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele U.L. şi C.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice, care au fost obligaţi să le plătească acestora sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu 5 octombrie 2004 la zi.
A fost obligat, de asemenea, Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor salariale cuvenite reclamantelor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., s-a reţinut că există lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Astfel, tribunalul a apreciat întrunită în cauză tripla identitate cerută de lege şi, în consecinţă, în temeiul art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, sens în care a respins acţiunea principală formulată de reclamantele U.L.G. şi C.M.
Prin încheierea din data de 3 aprilie 2009 a fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 1208 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, în sensul că obligaţia de plată privind sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică subzistă în sarcina pârâţilor şi în continuare, deci pentru viitor, atâta timp cât actele normative în vigoare, luate în considerare la momentul pronunţării hotărârii, îşi produc efectele.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, prin decizia civilă nr. 2343/r/2009 din 3 noiembrie 2009 a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii din 3 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureş pronunţată în Dosar 5206/100/2007, pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1208 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureş.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, dispozitivul hotărârii nu cuprinde nici o nelămurire sau dispoziţii potrivnice în sensul art. 2811 C. proc. civ., cererea formulată de reclamant în temeiul acestui text legal fiind netemeinic admisă de tribunal, mai mult decât atât, prin încheierea dată dispozitivul hotărârii a fost schimbat prin obligarea pârâţilor la plată şi pentru viitor, faţă de conţinutul dispozitivului ce prevede obligaţia la zi.
Prin decizia civilă nr. 1548/R/2010 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a admis recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia civilă, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea formulată de intervenienta A.M.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, fiind obligaţii pârâţii de rd. 2-4 să calculeze şi să plătească intervenientei drepturile salariale curente, reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17 iunie 2009, până la 11 noiembrie 2009, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii respective, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, revizuenta C.M. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul acestui tribunal, la data de 27 august 2012, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 357 din 5 martie 2013, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Maramureş invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.M., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, revizuenta C.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea sentinţei civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în Dosar nr. 3940/100/2009 pentru contrarietate cu decizia civilă nr. 2343 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. 829/33/2009.
În acest context, revizuenta C.M. susţine că, la momentul comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu mai deţinea funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Sighetul Marmaţiei, unde s-a făcut comunicarea, iar în această situaţie nu a avut posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, în termenul legal, luând cunoştinţă de sentinţă în cursul anului 2012, considerând că dovada de comunicare a hotărârii a fost făcută prin afişare la uşa instanţei, deşi, personalul instanţei cunoştea starea de fapt, sens în care trebuia să se dispună restituirea acestei dovezi.
Din această perspectivă, revizuenta C.M. susţine că cele două hotărâri cuprind dispoziţii contrare şi că acestea nu au putut fi duse la îndeplinire de către Direcţia Economică a Tribunalul Maramureş, sens în care apreciază caracterul admisibil al cererii, cu consecinţa anulării hotărârii a cărei revizuire se solicită şi judecarea pe fond a dosarului, avându-se în vedere motivele şi temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată.
La termenul de dezbateri, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 324 C. proc. civ., rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.
Dintre aceste condiţii, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
Astfel, hotărârea atacată cu cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 26 noiembrie 2009, astfel că, cererea înregistrată la data de 27 august 2012 este tardivă, întrucât aceasta putea fi introdusă până cel târziu la data de 26 decembrie 2009.
Astfel, susţinerea revizuentei C.M., potrivit căreia, comunicarea hotărârii a cărei revizuire se solicită a fost greşit trimisă Judecătoriei Sighetul Marmaţiei, deşi aceasta nu mai deţinea funcţia de judecător la această instanţă, se constată că nu poate fi primită, faţă de dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., potrivit cărora „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţie prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului”.
În acest context, se reţine că cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor evocate şi va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M. împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2015. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 203/2015. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
