ICCJ. Decizia nr. 2033/2015. Civil. Nulitate act juridic. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2033/2015
Dosar nr. 3693/3/2012*
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 25334/300/2010 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamanţii A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. au chemat în judecată pe pârâta SC V.R. SA solicitând instanţei să dispună:
- anularea clauzei nr. 3 lit. d) din convenţia încheiată între părţi, ca fiind abuzivă;
- anularea clauzei nr. 5 lit. a) din convenţia încheiată între părţi, ca fiind abuzivă;
- restituirea sumei de 2659,76 CHF (sau echivalentul ei în RON, la data plăţii), plătită în virtutea clauzei nr. 5 lit. a) din contract;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom face cu acest dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 10908 din 21 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, Dosarul nr. 3693/3/2012 fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 3693/3/2012, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, s-a admis cererea formulată de reclamanţii A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA, s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d) şi art. 5 lit. a) din convenţia de credit din 3 aprilie 2007 şi a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data restituirii, la care se adăugă dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii cererii până la restituirea lor efectivă.
Prin decizia nr. 184 din 14 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC V.R. SA A fost obligată pârâtă să plătească intimaţilor-reclamanţi A.F. şi A.A.E. suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (3.000 RON onorariu avocat). A fost respinsă cererea apelantei-pârâte SC V.R. SA privind obligarea intimaţilor-reclamanţi A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. la plata cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 1576 din 7 mai 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC V.R. SA. A fost casată decizia civilă nr. 184 din 14 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 540/2015 din 2 aprilie 2015 a admis apelul declarat de pârâta SC V.R. SA, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.
Împotriva acestei decizii reclamanţii A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Ulterior promovării recursului, la data de 22 iulie 2015, recurenţii reclamanţi A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. au depus la dosar cerere de renunţare la judecată, autentificată prin încheierea de autentificare din 14 iulie 2015 de Societatea Profesională Notarială A., solicitând să se ia act de această renunţare şi, în consecinţă, să anuleze în tot hotărârile ce vor fi deja pronunţate în Dosar nr. 3693/3/2012*.
La data de 23 iulie 2015 intimata pârâtă SC V.R. SA a depus la dosar cerere prin care a solicitat să se ia act de declaraţia de renunţare la judecata litigiului formulată de reclamanţi.
Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurenţii reclamanţi A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. şi a reţinut:
Potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act voliţional, de care instanţa urmează a lua act.
Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi că renunţarea s-a realizat prin act autentic, faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor, va anula atât decizia recurată cât şi sentinţa instanţei de fond şi, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de renunţare la judecarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii A.F., A.A.E., N.I. şi N.A. împotriva deciziei civile nr. 540/2015 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Anulează decizia civilă nr. 540/2015 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
la act de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2015. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 218/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
