ICCJ. Decizia nr. 2081/2015. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2081/2015
Dosar nr. 3424/1/2014
Şedinţa publică din 7 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 noiembrie 2015 sub nr. 3424/1/2014, contestatorul Ţ.C.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 1903 din 13 iunie 2015 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 674/1/2014, arătând că decizia atacată este netemeinică, nelegală şi a fost dată eu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Contestatorul a mai arătat că legea nu opreşte atacarea unei încheieri de dezbateri ce precede o hotărâre nelegală, dată într-un proces în care a fost schimbat, în mod nelegal, temeiul juridic al acţiunii din acţiune în revendicare în acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001 şi în care reclamantul nu a putut lua parte la dezbateri întrucât partea adversă a "dictat" instanţei să nu acorde un termen pentru pregătirea apărării.
De asemenea, contestatorul a mai arătat că litigiul a fost soluţionat deşi erau atacate hotărâri irevocabile, ce nu mai puteau fi puse în discuţie.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege. desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii ori când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că o atare cale de atac poate fi primită, pentru motivele anterior arătate atunci când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Decizia nr. 1903 din 13 iunie 2014 contestată în prezenta cauză, reprezintă decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2012 şi a Deciziei nr. 347/A din 9 octombrie 2012 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Contestatorul nu invocă aspectele reglementate de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ. mai sus citate, ci relevă chestiuni legate de fondul cauzei, respectiv, de legalitatea şi temeinicia deciziei atacate precum şi de modalitatea în care i-au fost soluţionate pretenţiile deduse judecăţii.
Înalta Curte constată că situaţia contestatorului nu se circumscrie motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. întrucât soluţia adoptată prin hotărârea atacată, respectiv, constatarea inadmisibilităţii recursului, a împiedicat instanţa de recurs să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate formal de parte.
Astfel, criticile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac privind netemeinicia şi nelegalitate deciziei atacate, ori neacordarea unui termen pentru lipsă de apărare, nu se circumscriu motivelor de contestaţie în anulare prevăzute de lege şi nu pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C.A. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C.A. împotriva Deciziei nr. 1903 din 13 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2086/2015. Civil → |
|---|
