ICCJ. Decizia nr. 2195/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2195/2015
Dosar nr. 2552/1/2013
Şedinţa publică din 14 octombrie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.839 din 25 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis recursul declarat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova împotriva Sentinţei civile nr. 1.463 din 27 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 7644/105/2011.
La data de 22 aprilie 2013, revizuenta T.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2.839 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 7644/105/2011, recurs înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2552/1/2013, fiind fixat termen de judecată la 30 octombrie 2013.
La termenul din data de 30 octombrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata cererii de revizuire, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă, din oficiu pe rol, prin Rezoluţia din 30 septembrie 2015, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare sa fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 30 octombrie 2013, stabilit pentru soluţionarea cererii de revizuire şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii cererii de revizuire şi că în această perioada nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta T.I. împotriva Deciziei civile nr. 2.839 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 7644/105/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2193/2015. Civil. Acordare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2199/2015. Civil → |
|---|
