ICCJ. Decizia nr. 2212/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2212/2015
Dosar nr. 2403/1/2015
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17 iunie 2015, sub nr. 3244, revizuentul I.G.Ş. a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Bârlad, Instituţia Prefectului Vaslui şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că obiectul revizuirii de faţă îl constituie "pronunţarea asupra excepţiilor invocate în cererea introductivă la instanţa de recurs"; indicând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul C. proc. civ., arată că demersurile sale juridice ce vizau contestarea dispoziţiei primarului au fost respinse, că nu cunoaşte în prezent numărul sub care a fost format dosarul său în evidenţele A.N.R.P., pentru emiterea titlul de despăgubire, deoarece nu i s-a răspuns la scrisoarea sa din data de 31 martie 2014.
Raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu referire la dispoziţiile art. 6, arată că, autorităţile administrative pârâte au obligaţia de a emite într-un termen rezonabil decizia reprezentând titlul de despăgubire, dar, încă din ianuarie 2011, pârâtele refuză să îşi îndeplinească această obligaţie. Mai arată că soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiţiona soluţionarea cererilor de opţiune cu privire la plata despăgubirilor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la neemiterea, într-un termen rezonabil, a titlului de conversie şi a titlului de plată.
Consideră că instanţa trebuie să se pronunţe în sensul constatării faptului că A.N.R.P. poate sta în judecată în nume propriu, fără a fi necesar a fi considerat că reprezintă Guvernul României, iar refuzul de a da curs cererii sale în termenul de 2 ani prevăzut pentru plata efectivă a sumei ce i se cuvine, prelungeşte în mod nejustificat şi arbitrar acest termen, situaţie inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin nesoluţionarea în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 a cererii de urgentare a emiterii unei dispoziţii de restituire în natură şi în echivalent a imobilului, consideră că i-a fost vătămat un drept al său şi încălcat un interes legitim privat precum şi posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil.
Revizuentul mai susţine că cererea sa reprezintă un interes născut, legitim şi actual, întrucât, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data emiterii Dispoziţiei nr. 44 din 11 ianuarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, obligaţia pârâtei de a emite o decizie reprezentând titlul de despăgubire, în termen rezonabil, a subzistat, încă de la data luării în evidenţă a dosarului, al cărui număr nu-l cunoaşte.
Referindu-se la instanţa de recurs, revizuentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de faptul că a fost respinsă cererea de recurs, că nu au fost cercetate toate motivele expuse şi instanţa nu a manifestat o conduită activă, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Consideră că au fost încălcate garanţiile conferite de art. 6 - privind "procesul echitabil", art. 13 - "accesul la un tribunal", din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concluzionând, că în acest mod se încalcă în mod evident principiul non discriminării consacrat de art. 14 din aceeaşi Convenţie.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul C. proc. civ. Faţă de data introducerii demersului formulat de reclamant, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile noului C. proc. civ., ci cele ale C. proc. civ. de la 1865, şi făcând corespondenţa, temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie art. 322 alin. (1) pct. 9.
Faţă de motivele formulate şi de cazul de revizuire invocat, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire raportat la încadrarea motivelor prezentate în cerere în cazul reglementat de art. art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Prin Decizia civilă nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de I.G.Ş., împotriva Deciziei nr. 16 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cât priveşte cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., susţinerile din cerere nu se încadrează în acest text legal, deoarece revizuentul nu face referire la vreo hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu impact asupra deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar, şi care să genereze premisele formulării revizuirii.
În realitate, revizuentul este nemulţumit de soluţia obţinută în dosarul respectiv, prin criticile formulate tinzând la reformarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs, ceea ce nu este posibil faţă de caracterul irevocabil al acesteia.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de I.G.Ş. este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.G.Ş. împotriva Deciziei nr. 5467 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2213/2015. Civil → |
|---|
