ICCJ. Decizia nr. 2216/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2216/2015
Dosar nr. 12179/300/2010
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1808 din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost constatat perimat recursul declarat de B.M. împotriva Deciziei civile nr. 1026A din 29 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.M., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi continuarea judecăţii recursului.
La termenul din data de 19 iunie 2014 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, iar la data de 23 iunie 2014 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.
Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 19 iunie 2014, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 19 iunie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, ca potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de petentul B.M. împotriva Deciziei nr. 1808 din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2217/2015. Civil. Acordare personalitate... → |
|---|
