ICCJ. Decizia nr. 2283/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2283/2015
Dosar nr. 2760/2/2015
Şedinţa publică din 21 octombrie 2015
Asupra recursului constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Prin Decizia nr. 329 A din 17 iunie 2015, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 202 din 6 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 76472/3/2011, în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Bucureşti prin Primar general, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.H. şi V.E.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 13892 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 2027 din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B.I., V.E. şi D.H. în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti reprezentată prin Primarul general şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibile.
Prin Decizia nr. 202A/6 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
Pornind de la prevederile art. 317 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că prin contestaţia în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, se pot ataca numai hotărârile irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Una din condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare se referă la imposibilitatea invocării motivelor prin căile ordinare de atac. Prin urmare, s-a reţinut că această a doua condiţie restrânge admisibilitatea contestaţiei în anulare la situaţia în care motivul pe care se sprijină cererea părţii să nu fi putut fi invocat pe calea recursului.
Or, în cazul de faţă, contestatorul, deşi avea la dispoziţie calea de atac a recursului, nu a exercitat-o, motiv pentru care contestaţia în anulare a fost constatată ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.I., arătând că o consideră incorectă şi nedreaptă, întrucât nu îndeplineşte scopul Legii nr. 10/2001 de a repara abuzurile comise de regimul comunist.
În continuare, recurentul a înţeles a se referi la o serie de aspecte legate de soluţionarea dosarului, făcând o serie de menţiuni legate de statul de drept, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de discriminare şi de vârsta sa înaintată.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din Cod.
Or, în speţă, se observă că recurentul nu a susţinut în vreun fel nelegalitatea soluţiei atacate, de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, limitându-se a face consideraţii generale asupra unor aspecte legate de actul de justiţie.
Eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul Curţii de Apel Bucureşti.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din Cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 329 A din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2298/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2284/2015. Civil → |
|---|
