ICCJ. Decizia nr. 2296/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2296/2015
Dosar nr. 17771/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 26 mai 2014, reclamanta B.E. a formulat, în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, plângere împotriva Deciziei de invalidare nr. 595 din 13 martie 2014, solicitând anularea acesteia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 191 din 9 februarie 2015 a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, văzând dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, instanţa a apreciat că articolul face trimitere expresă la competenţa tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 2165 din 16 septembrie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 3 pct. 4 lit. g) şi art. 3 pct. 5 din lege, nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamantă, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, situaţie faţă de care competenţa teritorială în judecarea cererii de anulare a unei decizii emise de aceasta revine Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Se observă că instanţele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noţiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conţinutul textului anterior citat.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de invalidare nr. 595/2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidenţă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2303/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2298/2015. Civil → |
|---|
