ICCJ. Decizia nr. 2300/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2300/2015
Dosar nr. 64/108/2015
Şedinţa camerei de consiliu din 21 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta M.C.F. a solicitat, în contradictoriu cu SC F.V. SA, societate în lichidare judiciară, prin deţinător al arhivei SC A.B. SRL, să se constate că activitatea desfăşurată în cadrul societăţii pârâte în perioada 3 septembrie 1985 - 17 ianuarie 1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul Arad, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 177 din 24 martie 2015 a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă.
S-a reţinut, în esenţă, de către prima instanţă că reclamanta a avut calitatea de angajată a societăţii pârâte, din carnetul de muncă al acesteia nerezultând înregistrarea activităţilor desfăşurate în grupa a II-a de muncă.
Totodată, s-a constatat că reclamanta nu a probat efectuarea unor demersuri către conducerea unităţii angajatoare ori către sindicat prin care să solicite demararea procedurilor reglementate prin Ordinul ministrului muncii şi ocrotirilor sociale nr. 50/1990.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 926/A din 6 iulie 2015, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta M.C.F., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 30 iulie 2015 şi înaintat de această instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 21 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Cod.
La data de 5 octombrie 2015, recurenta-reclamantă M.C.F. a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat susţinerea din recurs potrivit căreia, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nefiind vorba deci de un conflict de muncă, ci de o acţiune în constatare a unui drept.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 12 octombrie 2015, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 21 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
În speţă, prin Decizia civilă nr. 926/A din 6 iulie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta M.C.F. împotriva Sentinţei civile nr. 177 din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 64/108/2015, în contradictoriu cu intimata SC F.V. SA, societate în lichidare judiciară, prin deţinător al arhivei SC A.B. SRL.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Or, obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, reglementat de dispoziţiile speciale aplicabile în cauză, având în vedere că pretenţia dedusă judecăţii izvorăşte dintr-un raport de muncă, neputând fi astfel primite susţinerile recurentei potrivit cărora nu sunt aplicabile prevederile legale menţionate, ci dreptul comun, întrucât este vorba de o acţiune în constatare a unui drept, respectiv încadrarea în condiţiile grupei a II-a de muncă.
În acest context, se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.C.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.C.F. împotriva Deciziei civile nr. 926/A din 6 iulie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2301/2015. Civil → |
|---|
