ICCJ. Decizia nr. 2306/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2306/2015
Dosar nr. 3394/1/2013*
Şedinţa publică din 22 octombrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 iunie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentul B.N. a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 6106 din 09 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2, 4 şi 6 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1026 din 27 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 6106 din 09 octombrie 2012 pronunţată Înalta Curte şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 82/A din 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 915 din 20 mai 2015, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 82/A din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti nu a evocat fondul litigiului. Prin această hotărâre, instanţa a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 06 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, sentinţă prin care a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului de obligare a intimatelor Primăria Comunei Zătreni şi Prefectura Vâlcea la soluţionarea Notificării nr. 912/2001 întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi au fost disjunse în favoarea Judecătoriei Bălceşti celelalte capete de cerere.
Atât din considerentele cât şi din dispozitivul hotărârii împotriva căreia se formulează cererea de revizuire nu rezultă că s-au făcut statuări cu privire la fondul pricinii deduse judecăţii, astfel încât cererea nu întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs revizuentul B.N.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici:
Hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire evocă fondul deoarece prin Decizia nr. 3458 din 19 martie 2009, Înalta Curte a dispus casarea pentru "nejudecarea fondului", întrucât instanţa de apel nu a judecat un capăt de cerere formulat de petent.
Revizuentul face referiri la modul de soluţionare al litigiului ce a avut ca obiect pretenţiile sale formulate în legătură cu Notificarea nr. 269/2001, la dispariţia Dosarul nr 5221/90/2006, la împrejurarea că toate susţinerile formulate în legătură cu cererea de revizuire au fost probate şi la faptul că nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, aşa cum menţionează instanţa de apel. Invocă, de asemenea, prevederile art. 256 din noul C. proc. civ. şi "excepţia de necompetenţa generală a instanţei derivată din excepţia necompetenţa primăriei de a soluţiona notificările".
Cererea de recurs nu cuprinde o încadrare în drept a criticilor formulate, dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ. împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel se poate exercita calea de atac a revizuirii numai atunci când, prin această hotărâre, se evocă fondul.
Prin Decizia civilă nr. 82/A din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 06 martie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Prin această decizie, instanţa de apel nu a schimbat situaţia de fapt reţinută şi nici nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt stabilite în faza procesuală anterioară, astfel încât nu se poate susţine că, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită instanţa de apel ar fi evocat fondul litigiului în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Această concluzie nu poate fi înlăturată de susţinerea recurentului în sensul că Decizia civilă nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti evocă fondul deoarece a fost pronunţată de instanţa de apel ca urmare învestirii sale prin Decizia civilă nr. 3548 din 19 martie 2009 a Înaltei Curţi prin care, într-un prin ciclu procesual, Înalta Curte a admis recursul declarat de recurent împotriva Deciziei civile nr. 247/A din 04 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi a dispus rejudecarea apelului declarat de aceeaşi parte împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 06 martie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Cerinţa evocării fondului prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii. Or, în prezenta cauză se cere revizuirea Deciziei civile nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, iar prin această hotărâre nu a fost evocat fondul litigiului.
Nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la modul de soluţionare al litigiului ce a avut ca obiect pretenţiile sale formulate în legătură cu Notificarea nr. 269/2001, la dispariţia Dosarul nr. 5221/90/2006, la împrejurarea că toate susţinerile formulate în legătură cu cererea de revizuire au fost probate şi la faptul că nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, aşa cum menţionează instanţa de apel deoarece toate aceste susţineri exced analizei ce poate fi făcută în prezentul recurs. Controlul judiciar pe care Înalta Curte îl poate efectua, urmare a recursului cu care a fost învestită, vizează, în mod exclusiv, modul în care, prin Decizia civilă nr. 915 din 20 mai 2015, Curtea de Apel Piteşti a soluţionat cererea de revizuire cu care a fost învestită.
De asemenea, excepţia de necompetenţă generală a instanţei, astfel cum este motivată de recurent, nu poate reprezenta o învestire legală a instanţei cu analiza normelor de competenţă generală aplicabile în cauză.
Nu poate fi primită nici cererea revizuentului de aplicare în cauză a prevederilor art. 256 din noul C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 24 ale aceluiaşi Cod.
În consecinţă, constatând că, în cauză, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.N. împotriva Deciziei civile nr. 915 din 20 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2305/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2307/2015. Civil → |
|---|
