ICCJ. Decizia nr. 2299/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2299/2015
Dosar nr. 483/35/2014/a1
Şedinţa camerei de consiliu din 21 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) şi 4 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a reţinut că, faţă de calea extraordinară de atac exercitată, acesta nu are legătură cu cauza, soluţionarea respectivei excepţii nedepinzând de hotărârea ce se va pronunţa în dosar.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., s-a constatat, pe de o parte, având în vedere transpunerea cauzei la complet de apel, că respectivele dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea dosarului, iar pe de altă parte, că asupra neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul declarării neconstituţionalităţii alin. (3) al art. 83 C. proc. civ.
Împotriva încheierii instanţei, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs contestatorul S.C.I.
În conţinutul cererii de recurs s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., susţinându-se că în cadrul unei proceduri necontencioase, cum este recursul declarat în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţele nu ar trebui să se raporteze la art. 488 din Cod.
Prin motivele de recurs, contestatorul a mai arătat că a ridicat excepţii de neconstituţionalitate, care au fost respinse. A considerat dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 ca fiind neconstituţionale, întrucât încalcă accesul la justiţie cât şi dreptul de a fi judecat de o instanţă competentă, limitând şi excluzând drepturi fundamentale ale persoanei lezate. A precizat că necunoscând motivele instanţei de judecată şi trebuind a se încadra în termenul de 48 de ore prevăzut pentru exercitarea recursului, va dezvolta şi motiva cererea după comunicarea încheierii atacate.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 15 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la 17 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Cod.
La 2 octombrie 2015, s-a înregistrat prin Serviciul registratură, punctul de vedere formulat de intimata SC G.F.R. SA.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 12 octombrie 2015, s-a stabilit termen la 21 octombrie 2015, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează procedura prin care poate fi ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii din aceste acte normative, în vigoare, care are are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stipulează faptul că instanţa poate respinge cererea de sesizare dacă excepţia este contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3).
Ca atare, se constată că una dintre condiţiile admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluţionarea cauzei.
Or, în speţă, se observă că recurentul a invocat neconstituţionalitatea art. 488 C. proc. civ., fără a indica însă căror anume prevederi din Constituţie ar contraveni respectivul articol.
În aceste condiţii, se reţine, că în absenţa indicării textului constituţional încălcat, nu se poate stabili legătura excepţiei ridicate cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care se va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.
În continuare, analizând recursul, Înalta Curte constată că este nul, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Se observă totodată că nu au fost transmise instanţei alte motive de recurs.
Fără a indica în mod concret, în calea de atac declarată, care sunt aspectele de nelegalitate ale încheierii recurate, prin raportare la considerentele şi chestiunile dezlegate prin aceasta, recurentul s-a limitat a reitera motivarea excepţiei, precizând că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 încalcă accesul la justiţie şi dreptul de a fi judecat de o instanţă competentă, excluzând drepturi fundamentale ale persoanei lezate.
Se reţine, în aceste condiţii, că recurentul nu a formulat critici care să aibă legătură cu argumentele instanţei care a pronunţat încheierea atacată, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestuia.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., «recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)», care se referă la motivele de ordine publică, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol «aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488».
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat, intervine sancţiunea nulităţii căii de atac astfel exercitată.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 488 din Cod şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de S.C.I. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Anulează recursul declarat de contestatorul S.C.I. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în Dosarul nr. 483/35/2014.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2300/2015. Civil → |
|---|
