ICCJ. Decizia nr. 2328/2015. Civil. Acordare personalitate juridică. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2328/2015
Dosar nr. 405/1/2014
Şedinţa publică din 22 octombrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. 5456/204/2012, petenţii S.P.D., S.L.I.P.C., S.L.I.P.S.M. au declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 8 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Câmpina.
În şedinţa publică din data de 11 februarie 2013, recurenţii au formulat cerere de recuzare a întregului complet de judecată.
În şedinţa publică din data de 14 februarie 2013, tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare a cererii de recuzare, iar prin încheierea de la acea dată, Tribunalul Prahova a anulat cererea de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de recurenţi, ca netimbrată, reţinând că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de a achita taxa de timbru şi timbrul judiciar până la termenul de judecată stabilit.
Ulterior, la data de 19 martie 2013, prin cererile de recuzare înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova în Dosarul nr. 5456/204/2012, recurenţii au solicitat recuzarea întregului complet de judecată ce a fost investit cu soluţionarea recursului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 08 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiate, cererile de recuzare, reţinând că judecătorii recuzaţi nu şi-au spus părerea cu privire la cauza ce se judecă, respectiv, prin respingerea cererii de amânare, nu s-au antepronunţat cu privire recursurile ce fac obiectul dosarului.
Împotriva încheierii din data de 14 februarie 2013, au declarat recursuri petenţii S.P.D., S.L.I.P.S.M. şi S.L.I.P.C.
Prin Decizia nr. 1357 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, recursurile au fost respinse, ca inadmisibile, reţinându-se în considerente că, în speţă, cererile de recuzare au fost formulate în faza recursului, astfel că acestea erau irevocabile, neputând fi atacate nici odată cu fondul cauzei şi nici separat, cum s-a procedat în mod eronat de către recurenţi, care nu aveau deschisă calea recursului la instanţa superioară.
Împotriva Deciziei nr. 1357 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au declarat recursuri petenţii S.P.D., S.L.I.P.C. şi S.L.I.P.S.M., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 256 din 28 ianuarie 2014, a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii S.P.D., S.L.I.P.C. şi S.L.I.P.S.M. împotriva Deciziei nr. 1357 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
La data de 20 ianuarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi contestaţia în anulare formulată de petentul S.P.D. împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecarea recursului.
De la data suspendării, la dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecăţii, cauza stând în nelucrare până la 23 septembrie 2015, când instanţa a dispus, din oficiu, citarea părţilor în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 22 octombrie 2015.
La acest termen, Înalta Curte a repus cauza pe rol, a pus în discuţie excepţia de perimare şi a reţinut cauza în pronunţare pe acest aspect.
Înalta Curte constată perimată contestaţia în anulare pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs, de la data suspendării acestuia în data 12 iunie 2014.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 12 iunie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 256 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul S.P.D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 256 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă formulată de contestatorul S.P.D..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2327/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2329/2015. Civil → |
|---|
