ICCJ. Decizia nr. 2327/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2327/2015
Dosar nr. 6172/109/2011
Şedinţa publică din 22 octombrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş cererea de revizuire a Deciziei nr. 2390 din 30 septembrie 1998 a Tribunalului Argeş, formulată de pârâţii I.G. şi I.E. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 27 aprilie 2012, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs revizuenţii I.G. şi I.E., recurs cu a cărui soluţionarea a fost învestită Curtea de Apel Piteşti.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 20 noiembrie 2012, a fost suspendată judecata recursului formulat de revizuenţii I.E. şi I.G. împotriva Deciziei civile nr. 115 din 27 aprilie 2012, pronunţate de Tribunalul Argeş în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa nejustificată a părţilor şi întrucât nu s-a solicitat judecata în lipsă a cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 258 din 4 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a constatat perimat recursul formulat de revizuenţii I.E. şi I.G., reţinând că de la data suspendării, respectiv 20 noiembrie 2012, a trecut mai mult de un an, că părţile nu au insistat în reluarea judecăţii şi că nu a rezultat din înscrisurile aflate la dosar imposibilitatea de prezentare a acestora la judecată.
Împotriva deciziei au formulat recurs revizuenţii I.E. şi I.G.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2014, instanţa de recurs, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecarea recursului.
De la data suspendării, la dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecăţii, cauza stând în nelucrare până la 23 septembrie 2015, când instanţa a dispus, din oficiu, citarea părţilor în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 22 octombrie 2015.
La acest termen, Înalta Curte a repus cauza pe rol, a pus în discuţie excepţia de perimare şi a reţinut cauza în pronunţare pe acest aspect.
Înalta Curte constată perimată contestaţia în anulare pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs, de la data suspendării acestuia în data 26 iunie 2014.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 iunie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de revizuenţii I.E. şi I.G. împotriva Deciziei nr. 258 din 4 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuenţii I.E. şi I.G. împotriva Deciziei nr. 258 din 4 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2400/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2328/2015. Civil. Acordare personalitate... → |
|---|
