ICCJ. Decizia nr. 2329/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2329/2015
Dosar nr. 97/95/2003/a 1
Şedinţa publică din 22 octombrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamantul H.C. a chemat în judecată Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să îi recalculeze drepturile băneşti stabilite prin decizia de pensionare nr. 103555 din 25 septembrie 1996.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 280 din 27,06.2003 a admis în parte contestaţia reclamantului; a anulat decizia de pensionare nr. 30355 din 25 septembrie 1996, Hotărârea nr. 233 din 28 februarie 3997, Decizia nr. 103555 din 7 aprilie 3997 şi Hotărârea nr. 469/1999; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare având în vedere o vechime în muncă de 47 de ani, 14 zile, luând în calcul perioada 1 octombrie 1991 - 1 octombrie 1996 şi o bază de calcul la 1 octombrie 1996 de 3.965.015 lei pensie şi 728.022 lei pensie suplimentară cu aplicarea indexărilor şi corecţiilor legale ulterioare; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile de pensie neacordate de la data pensionării până la plata efectivă a sumei reactualizate în raport de inflaţie; a obligat pârâta la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată şi 100.000 lei daune pe zi de întârziere până la data emiterii deciziei de pensionare.
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a înaintat-o Tribunalului Gorj, unde a fost înregistrată sub nr. 97/95/2003 (număr în format vechi 879/C/2003), reclamantul H.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei nr. 280 din 27 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sentinţa menţionată trebuie îndreptată potrivit motivelor invocate cu prilejul soluţionării recursului.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. 1865.
O cerere similară a fost adresată Curţii de Apel Craiova, care a remis-o spre soluţionare Tribunalului Gorj, fiind ataşată Dosarului nr. 97/95/2003.
Prin încheierea din 4 iunie 2015, Tribunalul Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 97/95/2003, a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, judeţul Gorj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 1105 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apei Craiova a casat Sentinţa nr. 280 din 27 iunie 2003 a Tribunalului Gorj şi a reţinut cauza spre rejudecare.
Soluţionând pe fond cauza, Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 613 din 2 iunie 2005, irevocabilă, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj.
În condiţiile în care reclamantul nu a invocat erori materiale ale sentinţei, în sensul celor menţionate de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul H.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A susţinut, în esenţă, că instanţa a omis să pună în discuţie îndrumările obligatorii din Decizia nr. 3844 din 3 decembrie 2014 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A solicitat admiterea recursului şi a acţiunii, aşa cum a fost completată ulterior, iar, pe fond, completarea dispozitivului Sentinţei nr. 280 din 27 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj, pentru a putea fi pus în executare.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 492 din 1 septembrie 2015, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că potrivit art. 281 C. proc. civ. greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri şi că pe calea unei asemenea proceduri nu se pot îndrepta greşeli ce privesc judecata în fond a cauzei.
Curtea a reţinut că, în speţă, prin cererea de îndreptare a erorii materiale, contestatorul a solicitat practic îndreptarea unor greşeli de judecată, aşa cum reiese din conţinutul cererii, solicitare care nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul H.C., criticând faptul că în mod greşit nu a s-a reţinut faptul că prin Decizia nr. 3844 din 3 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea art. art. 377 alin. (2) pct. 5 corelat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că Sentinţa civilă nr. 280 din 27 iunie 2003 a Tribunalului Gorj şi Decizia nr. 963 din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova sunt definitive şi irevocabile. Totodată, a susţinut că, raportat la îndrumările obligatorii din Decizia nr. 729 din 21 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, Curtea de Apel Craiova este competentă să completeze dispozitivul Sentinţei civile nr. 280 din 27 iunie 2003, astfel încât să poată fi pus în executare. Prin decizia recurată instanţa a încălcat legea, dând o soluţionare greşită pe fondul cauzei, fără a lua în calcul perioada 1 septembrie 2001 - 1 august 2005, aşa cum a precizat în cererea de îndreptare eroare materială formulată la data de 18 aprilie 2014, Dosar nr. 97/95/2003 al Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea acestui recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2015, a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea recursului.
Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură eu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
În speţă, reclamantul H.C. a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii din 4 iunie 2015 a Tribunalul Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 97/95/2003, prin care a, respins cererea de îndreptare eroare materială, recurs care a fost soluţionat prin decizia nr. 492 din 1 septembrie 2015 de către Curtea de Apel Craiova.
Aşa fiind, exercitarea de către reclamant a aceleiaşi căi de atac a recursului împotriva deciziei date de curtea de apel ca instanţă de recurs, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, este inadmisibilă.
Pentru considerentele precedente, recursul declarat în. cauză va fi respins în consecinţă, ca inadmisibil, deoarece, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva Deciziei nr. 492 din 1 septembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2328/2015. Civil. Acordare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2330/2015. Civil → |
|---|
