ICCJ. Decizia nr. 238/2015. Civil. Fond funciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 238/2015
Dosar nr. 831/59/2014
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 409/R, pronunţată la data de 6 mai 2014, în Dosarul nr. 199/273/2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins recursul declarat de reclamantele B.D. şi B.M., prin mandatar B.G. împotriva deciziei civile nr. 40/R din 13 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, întrucât decizia civilă nr. 40 din 13 februarie 2014 a fost pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în calea de atac a recursului, potrivit art. 299 C. proc. civ., împotriva ei nu mai este permisă exercitarea unui alt recurs, din care cauză Curtea a respins, ca inadmisibil, prezentul recurs exercitat de reclamante prin mandatarul lor.
Cu privire la această decizie a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant B.G., în calitate de reprezentant al B.D. şi B.M., şi întemeiată în drept pe prevederile pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 şi pct. 7 ale art. 322 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere” în cele nouă cazuri expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că, obiect al revizuirii poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, fără nu o hotărâre pronunţată, la rândul ei, într-un recurs respins ca inadmisibil.
Admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.
Intenţia legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar pe cale de retractare numai al hotărârilor suspuse deja reformării, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., care fac trimitere expresă la hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Or, în speţă, este de observat că, obiect al cererii de revizuire de faţă îl constituie decizia civilă nr. 409/R din 6 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 199/273/2013, prin respectiva decizie fiind respins, ca inadmisibil, un recurs formulat de aceeaşi parte împotriva unei hotărâri date într-un alt recurs (hotărâre irevocabilă).
În atari condiţii, decizia Curţii de Apel Timişoara nu era susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, sau o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovate de revizuent, căci, prin hotărârea revizuită, recursul declarat de către aceeaşi parte împotriva unei hotărâri irevocabile a fost respins, ca inadmisibil.
Or, în lipsa unei dispoziţii derogatorii, hotărârea prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul, nu poate fi atacată nici prin căile ordinare, şi nici prin căile extraordinare de atac, cererea de revizuire a unei asemenea hotărâri fiind inadmisibilă, întrucât, hotărârea revizuită nu este din cea la care se referă textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunţată în recurs inadmisibil să fie supusă unei cereri de revizuire, în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 322 C. proc. civ., situaţia în speţă, soluţiile pronunţate sub aspect procedural ar da naştere unor situaţii juridice aberante pentru ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la stabilirea sistemului de jurisdicţie.
Prin dispoziţiile legii procesual-civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Şi în cazul cererii de revizuire, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituţii.
Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea unei cereri de revizuire împotriva unei decizii date asupra unui recurs inadmisibil şi, în aceste condiţii, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exerciţiul căilor de atac fiind pus la dispoziţia părţilor, în limitele şi condiţiile legii.
Aşa fiind, în speţă, decizia dată în recurs nu întruneşte condiţia cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, în conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentei cereri de revizuire deduse judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G., în calitate de reprezentant al B.D. şi B.M. cu privire la decizia civilă nr. 409/R din 6 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. 199/273/2013, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 248/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
