ICCJ. Decizia nr. 2525/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2525/2015
Dosar nr. 3880/2/2015
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, înregistrată la data de 24 iunie 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, apelanta Societatea Română de Televiziune a solicitat încuviinţarea provizorie a suspendării executării provizorii a sentinţei civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 31583/3/2014, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel depusă în Dosarul nr. 31583/3/2014.
Prin sentinţa în cauză, Tribunalul București a dispus obligarea Societăţii Române de Televiziune la plată, începând din anul 2012, a drepturilor salariale majorate cu indicii de consum aferenţi anilor 2008 - 2011 şi primul trimestru al anului 2012, pentru un număr de 17 salariaţi.
Societatea Română de Televiziune a depus certificatul de grefă, din care rezultă că a depus la instanţa de fond cerere de apel împotriva acestei sentinţe civile, cu solicitarea suspendării provizorii a executării ei, până la soluţionarea apelului. A susținut și că sentinţa civilă atacată cu apel nu este încă redactată, motivată şi comunicată părţilor, dar salariaţii reclamanţi, a căror acţiune a fost admisă de către instanţa de fond, au solicitat, în scris, conducerii societăţii calcularea drepturilor lor băneşti şi plata deîndată.
Prin sentinţa civilă nr. 2630 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de ordonanță președințială.
În motivare, a reţinut că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aparenţa de drept şi măsura provizorie, dar nu este îndeplinită condiţia urgenţei în ordonarea măsurii provizorii.
Curtea de apel a reținut şi că apelanta a indicat, în susținerea cererii, ipoteza reglementată de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, respectiv dificultatea de a recupera de la salariaţi sumele plătite acestora în executarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Instanţa a considerat că paguba iminentă la care face referire norma de drept semnifică un prejudiciu iminent care încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranţă dacă condiţiile factuale afirmate se perpetuează.
Prin urmare, un prejudiciu eventual nu poate justifica ordonarea unei măsuri provizorii în procedura sumară a ordonanței președințiale. Or, în cauză, apelanta a invocat tocmai un prejudiciu eventual, plecând de la prezumţia insolvabilității eventualilor debitori.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Română de Televiziune a declarat apel, în susținerea căruia a arătat că, în prezenta cauză, este îndeplinită condiţia urgenței în ordonarea măsurii provizorii, pe motiv că reclamantei îi lipsesc fondurile pentru plata salariilor compensatorii.
A susţinut și că, într-un alt dosar similar, aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța a apreciat în sensul existenţei condiției urgenței și a admis cererea de suspendare.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, Înalta Curte a recalificat calea de atac ca fiind recurs, cu respectarea prevederilor art. 1.000 alin. (4) C. proc. civ., care prevăd că, în situaţia în care competenţa de soluţionare revine curţii de apel, calea de atac este recursul, curgând și un nou termen de motivare a căii de atac, în sensul art. 457 alin. (4) C. proc. civ.
Ca urmare, la data de 29 septembrie 2015, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus motivele recursului, prin care a arătat că decizia recurată nu este legală, instanţa de judecată aplicând greşit prevederile art. 997 alin. (1) C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţia de aparenţă de drept, cea a măsurii provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, precum şi cea a necesităţii păstrării unui drept pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând excepția lipsei de interes a pârâtei Societatea Română de Televiziune în promovarea prezentului recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia.
Astfel, interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.
Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile, ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.
Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, inclusiv în recurs.
Aşa cum rezultă copia încheierii de ședință din data de 6 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Ulterior, prin decizia nr. 4142 din data de 3 noiembrie 2015 Curtea de Apel București, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva aceleiași sentințe.
Având în vedere cele hotărâte de curtea de apel, Înalta Curte constată că demersul procesual iniţiat de recurenta pârâtă, prin care a urmărit încuviinţarea suspendării executării provizorii a sentinţei civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 31583/3/2014, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apelul depusă în Dosarul nr. 31583/3/2014, a rămas fără finalitate din punct de vedere juridic.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Societatea Română de Televiziune este lipsit de interes, sens în care, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 2630 din 30 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2534/2015. Civil → |
|---|
