ICCJ. Decizia nr. 290/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 290/2015
Dosar nr. 7836/30/2013
Şedinţa camerei de consiliu din 28 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2013 sub nr. 7836/30/20/3 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamanta G.E. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 6, art. 9. art. 193, art 101 alin. (1) şi (2), art. 107, art. 111 N.C.P.C., art. 152, art. 157 din Legea nr. 263/2010, în contradictoriu cu C.J.P. Timiş, Comisia Centrală de Contestaţii şi SC A. SA, anularea Hotărârii nr. 4940 din 10 iunie 2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii respectiv rectificarea Deciziei nr. 30174 din 13 septembrie 2012 emisă de C.J.P. Timiş; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în vederea reparării pagubei cauzate, precum şi plata unor despăgubiri reprezentând daune materiale şi morale în valoare de 500.000 lei, plus daune cominatorii; obligarea pârâtei SC A. SA la emiterea unei declaraţii nominale rectificative în vederea modificării datelor privitoare la activitatea'în munca, respectiv evidenţierea sporurilor aferente încadrării în grupa I de;munca deoarece în buletinul de calcul pentru perioada 1980-1990 nu este evidenţiat sporul de vechime, sporul de noapte şi contribuţia suplimentară, iar pentru perioada 1990-01 iulie 1996 evidenţierea este neconformă procentajului pentru încadrare în grupa I de muncă; să se constate că perioada lucrată între 15 iulie 1980-14 decembrie 1998 se încadrează în grupa I de muncă iar cele 112 zile au fost înscrise din eroare în carnetul de muncă ca fiind zile de învoiri, ele reprezentând zile libere.
La data de 07 august 2013 reclamanta a depus o precizare la acţiune în sensul că solicită anularea Deciziei nr. 4940 din 10 iunie 2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii şi rectificarea Deciziei nr. 30174 din 13 septembrie 20Î2 emisă de C.J.P. Timiş, cu obligarea acestei pârâte la emiterea unei noi decizii.
Prin sentinţa nr. 723/P1 din 10 aprilie 2014, Tribunalul Timiş, secția l civilă, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această Soluţie, Tribunalul Timiş a reţinut că, aşa cum a rezultat din buletinul de calcul anexă la Decizia nr. 30174 din 13 septembrie 2012, la data formulării cererii pentru ânscrierea la pensia pentru limită de vârstă, reclamanta a realizat un stagiu total de cotizare de 31 ani, 10 luni, 23 zile. din care 17 ani, 11 luni, 23 zile reprezintă stagiu de cotizare pe care l-a realizat în grupa I de muncă, 5 ani, 2 luni 24 zile în condiţii normale şi 8 ani, 6 luni, spor aferent grupelor I şi II.
Art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabileşte ca reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin lege în condiţii deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiţii, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, Cu respectarea condiţiilor prevăzute la ari. 55 alin. (1) lit a) din Lege, iar la; data solicitării acordării pensiei reclamanta, născută la 15 septembrie 1960, avea vârsta de 51 ani şi 9 luni.
În cazul reclamantei, raportat la data naşterii, este aplicabilă reducerea vârstei standard de pensionare de 61 ani 10 luni prevăzută în anexa nr. 5 -Femei - din Legea nr. 263/2010, iar potrivit tabelului nr. 1 de la art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, pentru stagiul de cotizare de 17 ani, 11 luni, 23 zile realizat în grupa I de muncă, îi este permisă reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani şi 6 luni de la 61 ani 10 luni, respectiv la data de 02 iulie 2012, când a fost solicitată acordarea pensiei, reclamanta trebuia sa aibă vârsta de 58 ani 4 luni, această condiţie nefiind îndeplinită.
Reclamanta a invocat dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a susţinut că este o discriminare în modul de stabilire a criteriilor privind grupele de muncă, aşa cum este stipulat la a.rt, 158 alin. (3) şi art. 55 din Legea nr. 263/2010. Faţă de aceste susţineri, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 123 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 care prevăd că se asimilează stagiilor de cotizare în condiţii speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege,, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună. numai în locurile de mancă avizate ţn condiţii speciale din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activităţi încadrate, potrivit legislaţiei anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
Pentru perioada în care a desfăşurat activitate în grupa I de muncă, reclamanta a depus adeverinţa din 20 iunie 2012 eliberată de SC A. SA Timişoara, însă această perioadă nu poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale, deoarece fostul angajator al reclamantei, SC A. SA Timişoara, nu se regăseşte în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, ce cuprinde unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conforrpitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.
În ce priveşte incidenţa discriminării, tribunalul a constatat că reclamanta nu a fost supusă unui regim diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţie identică sau comparabilă, legiuitorul alegând să stabilească perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I şi a II-a de muncă şi situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă tară nicio distincţie şi supunându-le unui regim de stabilire şi calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalţi beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de stat.
În acest context, s-a apreciat că, în mod întemeiat pârâta Comisia Centrală de Contestaţii a reţţţinut că în cazul reclamantei nu era îndeplinită condiţia privind vârsta standard de pensionare;redusă, instanţa constatând că a fost respectată procedura prevăzută în Legea nr. 263/2010, Decizia de pensionare nr. 30174 emisă de C.J.P. Timiş la data de 13 septembrie 2012 fiind întocmită în baza datelor Şi elementelor existente în acel moment, corespunzătoare prevederilor legale menţionate şi care au condus la respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limita de vârsta a reclamantei.
În ce priveşte cererea privind acordarea de daune morale în sumă de 50.000 lei, aşa cum reclamanta a precizat la termenul de judecata din data de 06 martie 2014, Tribunalul a constatat că atât pârâta C.J.P. Timiş care verifică îndeplinirea condiţiilor de acordare a drepturilor de pensie, cât şi pârâta Comisia Centrală de Contestaţii care examinează şi hotărăşte asupra deciziilor de pensie emise de casa teritorială de pensii, au respectat dispoziţiile actelor normative aplicabile la ;data formulării cererii pentru înscrierea la pensia pentru limită de vârstă, riefiind cauzat niciun prejudiciu moral reclamantei prin modul în care s-a făcut aplicarea legii, avută în vedere la data emiterii deciziei de respingere a acordării pensiei.
Prin Decizia nr. 959 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei mai sus-menţionate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat că în mod corect tribunalul a reţinut că în cazul reclamantei nu era îndeplinită condiţia privind vârsta standard de pensionare; redusă şi că a fost respectată procedura prevăzută în Legea nr. 263/2010. Decizia de pensionare nr. 30174 emisă de C.J.P. Timiş la data de 13 septembrie 2012 a fost întocmită în baza datelor şi elementelor existente In acei moment, corespunzătoare prevederilor legale menţionate şi care au condus la respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârsta a reclamantei, chiar dacă în prezent prin modificarea legii şi reducerea cu mai mult, în cazul reclamantei, a vârstei standard de pensionare, aceasta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Împotriva deciziei a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 N.C.P.C. reclamanta G.E., arătând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, păstrând aceleaşi temeiuri şi considerente contradictorii cu cele ale primei instanţe şi, inteipretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, Iară a ţine seama de: apărările formulate de către aceasta ori de probele existente la dosar.
Recurenta-reclamantă a mai arătat că instanţele anterioare nu au apreciat corect asupra încadrări) în grupa l de muncă astfel cum rezultă din legislaţia în materie; că toţi cei pare prin natura muncii prestate anterior datei de 1 aprilie 2001 au lucrat în grupa I. de muncă au fost încadraţi în grupa specială; că încadrarea în grupa'specială pe perioadă nelimitată, indiferent de modificările ori abrogările legilor în materie intervenite pe parcurs reprezintă un drept câştigat, imprescriptibil, de care trebuie să beneficieze toate persoanele în egală măsură, atât cu privire la vârsta de pensionare, cât şi cu privire la cuantumul pensiei, fără discriminare.
Recurenta-reclamaniă a mai arătat că i s-au calculat greşit sumele datorate cu titlu de pensie, a întâmpinat dificultăţi în depunerea şi rezolvarea dosarului de pensionare, sens în care î se cuvin daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Recurenta-reclamantă consideră că i se cuvine plata de drept a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 15 septembrie 2010, în cuantumul legal de 2.775 Iei/luna în care este inclusă şi pensia suplimentară.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 decembrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 16 decembrie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncle de vedere conform dispoziţiilor art; 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 7 ianuarie 2015 recurenta reclamantă a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi arătând că prin actul procedural nu se precizează faptul că Hotărârea nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel; Timişoara nu poate fi atacată cu recurs.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data 28 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin, (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot; fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
În speţă, Decizia nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara este dată în apel în soluţionarea unui litigiu de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, qare să aibă în vedere încadrarea reclamantei în grupa I de muncă conform celor arătate prin cererea introductivă de instanţă.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94: pct. 1 lit a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale."
Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Faţă de cele arătate, criticiie deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menţionate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva Deciziei nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.E., cu domiciliul în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, împotriva Deciziei nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Timiş, cu sediui în municipiui Timişoara.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 345/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
