ICCJ. Decizia nr. 288/2015. Civil. Partide politice. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 288/2015
Dosar nr. 5103/3/2014
Şedinţa camerei de consiliu din 28 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 5103/3/2014, la data de 14 februarie 2014, reclamanţii C.C., D.S., P.V., P.N., B.T. şi V.G., au solicitat înregistrarea în Registrul Partidelor Politice din România a P.C. R., al cărui Program şi Statut au fost întocmite în conformitate cu prevederile Legii nr. 14/2003 republicată, a prevederilor Constituţiei, ale Legii Siguranţei Naţionale şi prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. la 10 decembrie 1948.
La data de 04 aprilie 2014, P.C.R. prin preşedinte I.P. şi I.P., în calitate de preşedinte al P.C.R. au formulat, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicata, cu modificările şi completările ulterioare şi al art. 61 şi 62 din C. proc. civ., cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au solicitat a-interveni în cauza ce face obiectul dosarului susmenţionat solicitând admiterea cererii de intervenţie şi respingerea acţiunii ce face obiectul dosarului ca vădit ilegală.
Prin sentinţa nr. 564 din 12 mai 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenţie principală formulata de intervenienţii P.C.R., prin preşedinte I.P., şi respective, I.P., în calitate de preşedinte al P.C.R. şi a respins, ca neîntemeiată, cererea principală.
Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că solicitarea reclamanţilor nu îndeplineşte urfa dintre condiţiile prevăzute de art. 18 lit. f) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, respectiv, aceştia nu au depus la dosar deschiderea contului bancar, document enumerat ca necesar în dosarul constitutiv al partidului;
În ce priveşte condiţiile substanţiale de constituire a partidului, tribunalul a constatat că, potrivit art. 2 din Statutul formaţiunii politice, „însemnul partidului ca şi semnul electoral este reprezentat de însemnele celor trei clase sociale reprezentative;: muncitorimea, ţărănimea şi intelectualitatea, respectiv ciocanul, secera şi cârtea (...). De asemenea, potrivit art. 21 din Statut, „organizaţia de bază cuprinde minim 3 membri şi se constituie în cadrul blocurilor şi cvartalurilor de locuinţe, al grupelor de case, în cartiere, sate, de regulă, pe raza secţiilor de votare. Se pot înfiinţa şi organizaţii pe criterii socio-profesionale, dar numai cu aprobarea organului judeţean sau central, după caz".
Din ansamblul dispoziţiilor statutare şi cu precădere din interpretarea celor redate mai sus, Tribunalul a reţinut că unul dintre criteriile pe care este întemeiat şi organizat partidul este acela al apartenenţei la o categorie socio-profesională, fapt interzis expres de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 (Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice după criteriul locului de muncă, precum şi desfăşurarea de activităţi politice la nivelul operatorilor economici sau al instituţiilor piţblice"). De asemenea, art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ impune ca partidele politice să fie organizate şi să funcţioneze după criteriul administrativ-teritorial, ceea ce nu se regăseşte în prevederile statutare ale partidului, care permite organizarea de formaţiuni de bază la nivelul condormniilor, cartierelor şi pe criteriul arondismentelor secţiilor de votare, ceea ce de asemenea contravine legii.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale citate mai sus, formaţiunea politică a cărei înregistrare se solicită nu respectă cerinţe de principiu instituite de Legea partidelor politice.
Prin Decizia nr. 444/A din 20 octombrie, 2014 Curtea de Apel. Bucureşti, secția a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor împotriva sentinţei mai sus-rnenţionate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a examinat cererea de chemare în judecată din perspectiva exigenţelor Legii nr. 14/2003, a prevederilor legii fundamentale, a practicii judiciare naţionale şi comunitare, sesizând, în mod corect că, pentru a încuviinţa cererea de înfiinţare a noului partid politic, trebuie demonstrate atât întrunirea cerinţelor formale instituite de norma specială cât şi a celor de fond. In acest context, tribunalul a sesizat, în mod corect, că pe rolul instanţelor de judecată au mai existat cereri de înregistrare a P.C.R. cererile au fost formulate de către alte persoane mandatate în scopul promovării acţiunii iar instanţele au analizat cererea de reorganizare a P.C.R. ca şi continuator al fostului partid comunist cu aceeaşi denumire chiar dirs perspectiva insecurităţii raporturilor juridice în contextul reglementării instituite prin dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 14/2003.
Prin urmare, aspectele relative la acest criteriu au fost preluate de instanţa de fond ca fiind dezlegate cu putere de lucru judecat pentru prezenta cauză.:
Deşi prin cererea de faţă se solicită instanţei să dispună, de această dată, înfiinţarea unui nou partid politic, solicitarea s-a fundamentat pe aceleaşi susţineri, în esenţă, ocolindu-se terminologia de continuator ale fostului partid comunist scos în afara legii în decembrie 1989.
Deşi se susţine că sigla noului partid conţine un element distinct, şi anume cartea (reprezentând intelectualitatea), alăturată secerii şi ciocanului, noul statut şi programul sunt, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, enunţiative, cuprind enumerări ale unor principii de ordin general, care nu pot fi verificate, sub aspectul legalităţii, de instanţa de judecată, din perspectiva soluţiilor concrete, concordante principiilor democratice constituţionale, pe care le propune noul partid;
În apel, se susţine că partidul a cărui înfiinţare se solicită are beneficiului pragului de susţinători prevăzut de art. 19 din Legea nr. 14/2003, însă în dovedirea acestei susţineri reclamanţii se prevalează de mvocarea aceleiaşi liste de susţinători care a fost depusa şi în Dosarul cu nr. 40043/3/2012 soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 1225 din 16 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. Obiectul acelui dosar era reprezentat de reorganizarea P.C.R ca şi continuator al fostului P.C.R.
Listele cu semnături din judeţele Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa Nasăud, Brăila, Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui şi Vâlcea reprezintă adeziunile exprimate exclusiv pentru reorganizarea P.C.R., respectiv cele care au fost analizate în Dosarul nr. 40043/3/2012, iar nu adeziuni în scopul înfiinţării noului partid cu statutul, programul, sigla menţionate în prezenta cauză.
Pe de altă parte, la data de 07 iulie 2010, P.A.S. a solicitat instanţei înregistrarea iîn registrul partidelor politice a modificării intervenite în denumirea partidului respectiv, în P.C.R.
Prin Decizia nr. 103 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, a soluţionat irevocabil această cerere arătând că semnul permanent adoptat produce o confuzie asupra identităţii partidului şi a analizat temeinicia unei asemenea solicitări şi din;perspectiva impactului denumirii în privinţa ordinii publice.
Denumirea noului partid, a cărei înfiinţare se solicită în cauza pendinte, este identică cu cea a fostului P.C.R. iar această denumire a mai fost supusă analizei instanţelor.
Din acest motiv, instartţa de apei a apreciat că cererea nu se conformează cerinţelor art. 5 im Legea nr. 14/2003 care prevăd că fiecare partid trebuie să aibă o denuniire distinctă, care să îl deosebească de cele înfiinţate anterior.
Împotriva acestei decizii au formulai recurs reclamanţii C.C., D.S., P.V., P.N., B.T. şi V.G., formulând următoarele critici:
1. Instanţa nu a fost alcătuită conform legii (art. 488 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ.), nefiind respectate dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul că judecata cauzei s-a realizat de către un cooiplet incompatibil, judecătoarele carte au soluţionat cauza fiind aceleaşi care au pronunţat sentinţa nr. 1225 din 16 iulie 2013 în Dosarul nr. 40043/3/2012, dosar în care s-a pronunţat o hotărâre similară, litigiul purtându-se între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect.
În cadrul acestui motiv de recurs, reclamanţii învederează şi anumite aspecte de fond legate de faptul că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unui cont bancar, în condiţiile în care o atare dovadă există la dosar; în mod; greşit instanţa de apel reţine că fostul P.C.R. ar fi fost desfiinţat ori scos în afara legii, întrucât din adresa primită de la Arhivele Naţionale rezultă că acest partid s-a autodesflmţat prin neînregistrare de către membrii din conducerea sa, în conformitate cu Legea nr. 14/2003; în mod nejustificat s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 10-24 din Legea nr. 14/2003; în mod greşit s-a reţinut că partidui a cărui înregistrare se solicită ar fi identic cu fostul partid comunist, întrucât nu există nicio similitudine între cele două formaţiuni (nici în pian ideologic, nici în plan organizatoric); în mod greşit s-a reţinut că listele de semnături au fost analizate în Dosarul nr. 40043/3/2012 al cărui obiect era reorganizarea P.C.R. ca şi continuator al fostului P.C.R., întrucât scopul Comitetului de Reorganizare a P.C.R. înfiinţat de reclamanţi în 2010 nu urmărea înscrierea fostului partid comunist, ci a unui nou partid comunist, având aceeaşi denumire; în mod greşit s-a reţinut că din statutul partidului ar rezulta că acesta avea drept scop activităţi de natură totalitară sau extremistă, aspect contrazis de prevederea clară din program conform căreia „P.C.R. va promova interesul naţional nu confruntarea civică".
2. Instanţa de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil (art. 488 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ.) astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar nerespectarea dreptului la un proces echitabil reprezintă un exces de putere.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ea recurs, a procedat, la data de 8 decembrie 2014, la întocmirea raportului asiţpra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia, obiect al prezentei căi de atac, nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, i prin rezoluţia din 8 decembrie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru-ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin punctul de vedere formulat la data de 18 decembrie 2014, recurenţii-reclamanţi au arătat că hotărârea nu este exceptată de lege de la exercitarea căii de atac a recursului, sens în care se impune admiterea acestuia potrivit motivelor formulate în memoriul de recurs.
Recurenţii-reclamanţi au mai arătat că;doar pentru faptul că hotărârea instanţei de apel este definitivă şi legea specială nu reglementează calea de atac a recursului nu se poate interpreta că o atare hotărâre nu poate fi supusă recursului, atât timp cât chestiunile deduse judecăţii se circumscriu motivelor reglementate de dispoziţiile art. 488 Noul C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei, recurenţii-reclamanţi au anexat un material intitulat „P.P." din care rezultă că la data de 16 noiembrie 1990 reprezentanţii fostului P.C.R., prin fuziune cu P.D.M., au format P.S.M. care s-a unit, prin absorbţie, cu P.S.D. în anul 2003, astfel încât nucleul de bază al fostului P.C.R. se regăseşte în prezent în cadrul P.S.D.
În acest sens, recurenţii-reclamanţi apreciază că nu mai puteau să înregistreze fostul P.C.R., întrucât acesta se transformase în P.S.D., iar faţă de această situaţie afirmaţia instanţei că P.C.R. fusese scos în afara legii nu se mai susţine.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data 28 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., rară citarea părţilor.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot;fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice actualizată stabilesc că instanţa competentă să hotărască asupra cererii de înregistrare a unui partid politic este Tribunalul Bucureşti.
Potrivit art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi art. 82 din Legea nr. 76/2012 începând cu data intrării în vigoare a Noul C. proc. civ., „împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti pot face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2)", iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol „Decizia Curţii de Apel Bucureşti, este definitivă".
Calea de atac a apelului astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 a fost exercitată şi soluţionată prin Decizia nr. 444/A din 20 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe caiea recursului.
Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi exprimate prin punctul de vedere formulat la raportul de admisibilitate, încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ. nu conduce, în mod automat, la admisibilitatea căii de atac, dacă hotărârea faţă de care se formulează criiicije de nelegajitate nu se înscrie m categoria hotărârilor judecătoreşti împotriva cărora se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului.
Faţă de cele arătate, priticile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mal impun a fi analizate, pentru considerentele menţionate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii C.C., D.S., P.V., P.N., B.T. şi V.G. împotriva Deciziei nr. 444/A din 20 octombrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 5103/3/2014 de Curtea de Apel Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C.C, cu domiciliul în Bucureşti, sector 6, D.S., cu domiciliul în Bucureşti, sector 6, P.V., cu domiciliul în Bucureşti, P.N., cu domiciliul în Bucureşti, sector 5, B.T., cu domiciliul în Bucureşti, sector 6 şi V.G., cu domiciliul în Călăraşi, judeţ Călăraşi, împotriva Deciziei nr. 444/A din 20 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, sectia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatii-intervenienţi P.C.R. cu sediul în Bucureşti, sector 2 şi I.P. cu domiciliul în Bucureşti, sector 3.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 289/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
