ICCJ. Decizia nr. 296/2015. Civil. Contestaţie la executare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 296/2015
Dosar nr. 1068/33/2014
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 2853/190/2013, a fost admisă în parte contestaţia la executare precizată formulată de contestatoarea SC R.V.E.I. SRL în contradictoriu cu intimatul S.V., au fost anulate în parte formele de executare îndeplinite de Biroul Executorilor Judecătoreşti C.A.R. în dosarul de executare în ceea ce priveşte suma de 4.935 RON, a fost admisă în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, acesta fiind obligat să plătească contestatoarei suma de 1.697 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin contestaţia la executare formulată şi precizată ulterior, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare al Biroului Executorilor Judecătoreşti C.A.R., susţinând că a plătit intimatului, îndată ce i-a fost comunicată decizia nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în Dosarul nr. 777/112/2012, ce constituie titlul executor, suma de 6.258 RON la 13 februarie 2013 şi suma de 3.681 RON la 19 februarie 2013, precum şi că a achitat la bugetul de stat şi la fondurile speciale sumele datorate.
A mai reţinut Judecătoria Bistriţa că prin decizia menţionată, contestatoarea SC R.V.E.I. SRL a fost obligată la reîncadrarea intimatului S.V. în funcţia de director executiv în cadrul societăţii şi să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu 8 februarie 2012 şi până la reintegrarea efectivă.
În continuare, a notat că la cererea intimatului, prin încheierea civilă nr. 1680/CC/2013, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 2362/190/2013, a fost încuviinţată începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 777/112/2012, iar la 4 martie 2013, Biroul Executorilor Judecătoreşti C.A.R. a emis somaţia de plată pentru suma de 7.595,90 RON, din care 6.846 RON despăgubire şi 749,90 RON onorariu executor şi cheltuieli de executare, care i-a fost comunicată contestatoarei la 6 martie 2013.
De asemenea, a consemnat că potrivit procesului-verbal încheiat de Biroul Executorilor Judecătoreşti C.A.R. la 16 aprilie 2013, executarea silită a încetat ca urmare a recuperării integrale a debitului, prin poprirea conturilor contestatoarei.
Din verificarea actelor dosarului şi în baza concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă administrată în cauză, potrivit cărora s-a stabilit că în baza titlului executor contestatoarea datora intimatului cu titlu de despăgubiri 12.084 RON şi că i-a achitat acestuia în total suma de 17.534,90 RON, instanţa, deducând din plata nedatorată, în sumă de 5.450,90 RON, cheltuielile de executare reduse la 516 RON, a reţinut că intimatului i s-a plătit în plus suma de 4.935 RON.
În consecinţă, constatând că societatea contestatoare a achitat în plus această sumă, instanţa, în temeiul art. 404 C. proc. civ., a admis în parte contestaţia formulată şi a anulat în parte formele de executare cu privire la suma de 4.935 RON.
Împotriva sentinţei civile nr. 4331 din 23 mai 2014 a Judecătoriei Bistriţa, S.V. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, (în continuare noul C. proc. civ.), solicitând anularea hotărârii atacate şi respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată, arătând în esenţă că sentinţa atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 777/112/2012.
Calea de atac de retractare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, sub nr. 1068/33/2014, care prin decizia civilă nr. 1082/R din 10 septembrie 2014 a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, curtea, în soluţionarea excepţiei necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a făcut aplicarea art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd pentru cazul reglementat la pct. 7 al art. 322 din acelaşi cod, că cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Astfel, întrucât hotărârile indicate de revizuient ca fiind potrivnice au fost pronunţate de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 2853/190/2013, şi de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 777/112/2012, a reţinut că „instanţa mai mare în grad” competentă să soluţioneze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei supreme.
Pe rolul secţiei a ll-a civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost înregistrată la 25 septembrie 2014.
La 26 ianuarie 2015, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, care a fost respinsă pentru argumentele reţinute în practicaua acestei decizii, şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, care a fost apreciată ca apărare de fond, urmând a fi analizată odată cu fondul căii extraordinare de atac.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat şi a susţinerilor părţilor, Înalta Curte, reţine următoarele:
Preliminar, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de declinare a apreciat că, deşi, revizuentul a indicat ca temei al căii extraordinare de atac exercitate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea pendinte este guvernată dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, (în continuare C. proc. civ.), având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 şi faptul că executarea silită a fost începută înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Astfel, Înalta Curte, faţă de susţinerile revizuentului, potrivit cărora sentinţa a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit normei anterior menţionate, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.
Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.
Raţiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia imposibilă generată de existenţa hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii şi anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, a cărei revizuire se cere, a fost admisă în parte contestaţia la executare precizată formulată de contestatoarea SC R.V.E.I. SRL în contradictoriu cu intimatul S.V., au fost anulate în parte formele de executare îndeplinite în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, de către Biroul Executorilor Judecătoreşti C.A.R. în dosarul de executare în ceea ce priveşte suma de 4.935 RON, a fost admisă în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, acesta fiind obligat să achite cu acest titlu contestatoarei suma de 1.697 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expert.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată, a fost admis recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 4 iulie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost modificată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC R.V.E.I. SRL şi a fost anulată decizia nr. 1 din 8 februarie 2012 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv în cadrul societăţii pârâte, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu 8 februarie 2012 şi până la reintegrarea efectivă şi a fost menţinută dispoziţia de respingere a cererii de acordare de daune materiale şi morale.
Din dispozitivul celor două hotărâri pretins contradictorii, rezultă cu evidenţă obiectul şi cauza diferită a litigiilor în care au fost pronunţate.
Astfel, dacă în cadrul litigiului finalizat prin decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, obiectul acţiunii îl constituie pretenţiile reclamantului S.V. decurgând din raporturi de dreptul muncii, în cadrul contestaţiei la executare finalizată prin sentinţa a cărei revizuire se cere, obiectul constă în anularea formelor de executare îndeplinite în baza deciziei menţionate.
În ceea ce priveşte cauza celor două litigii, în primul este constituită de temeiuri de dreptul muncii, în timp ce cauza contestaţiei la executare este reprezentată de norme de drept procesual civil în materia executării silite.
Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, între pricinile soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speţă, două dintre ele sunt diferite, Înalta Curte va impune părţilor concluzia că între hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei, titlu executoriu şi hotărârea dată în contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare îndeplinite în baza primelor, nu poate exista contradictorialitate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ, întrucât nu există identitate de obiect şi de cauză.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva sentinţei civile nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia civilă, în Dosarul nr. 2853/190/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2015. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 290/2015. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
