ICCJ. Decizia nr. 307/2015. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 307/2015
Dosar nr. 3878/1/2014
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. 2091/122/2013, reclamantul V.G., a chemat în judecată pe pârâta Casa Teritoriala de Pensii G., solicitând recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010; plata diferenţelor de la 1 februarie 2009 la zi, conform O.U.G. nr. 100/2008 şi de la 1 ianuarie 2011 la zi, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010; actualizarea sumelor anterior menţionate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 44 din 6 februarie 2014, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.G.; a obligat pârâta Casa Teritorială de Pensii G. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual şi a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, urmând ca aceste drepturi să fie acordate începând cu 1 ianuarie 2011; a respins restul pretenţiilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii G.
Prin decizia civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis, în baza Legii nr. 3/1977, pentru un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială, art. 14 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 3/1977.
În acest context, în aplicarea prevederilor art. II lit. a) teza finală din O.U.G. nr. 100/2008, pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 209/2008 şi art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, curtea a apreciat că reclamantul nu poate cumula două beneficii legale, respectiv un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă şi majorarea de punctaj pentru aceeaşi perioadă, nefiind posibil ca, în considerarea aceleiaşi activităţi, să beneficieze şi de punctaj suplimentar, aspect ce rezultă chiar din dispoziţiile O.U.G. nr. 100/2008 şi Legii nr. 263/2010.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a formulat cerere de revizuire revizuentul V.G., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., solicitând anularea acesteia pentru a fi fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 692 din 12 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1759/122/2013.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat şi a susţinerilor părţilor, reţine următoarele:
În prezenta cale de atac de retractare, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2091/122/2013 şi decizia nr. 692/2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 1759/122/2013.
Prin decizia'civilă nr. 1380 din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V.G., împotriva sentinţei civile nr. 44/LM.AS din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în Dosarul nr. 2091/122/2013, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 692 din 12 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S.N., împotriva sentinţei civile nr. 507/LM.AS din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în Dosarul nr. 1759/122/2013; a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu de avocat achitat în apel, redus, conform art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Totodată, potrivit art. 431 noul C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe hotărâri judecătoreşti definitive, potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite, în litigii purtate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ. vizează evitarea încălcării principiului puterii de lucru judecat, prin pronunţarea unor soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În atare situaţie, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare părţi s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În speţă, instanţa supremă constată că cele două hotărâri pretins contradictorii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., nefiind întrunită cumulativ condiţia triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, având în vedere că cele două litigii s-au purtat între părţi diferite, calitate de intimat-reclamant în hotărârea a cărei anulare se cere având V.G., iar în decizia a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi înfrântă, calitatea de intimat-reclamant aparţinând lui S.N.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuentul V.G., împotriva deciziei civile nr. 1380 din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2091/122/2013.
Cu recurs în 30 de zile deja comunicare.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2015. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 296/2015. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
