ICCJ. Decizia nr. 405/2015. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 405/2015
Dosar nr. 5972/291/2010*
Şedinţa publică din 10 februarie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 38/COM din 6 martie 2012, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL Roman, în contradictoriu cu pârâta SC E.ON Moldova Distribuţie SA.
S-a anulat în parte procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1005009 din 20 septembrie 2010 în sensul înlăturării menţiunilor de la articolul II cu privire la constatarea consumului fraudulos de energie electrică şi de la articolul III pct. 1 cu privire la perioada de calcul a energiei electrice.
Totodată, s-a dispus anularea în parte a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 în sensul reducerii sumei stabilită la punctul a, respectiv la rubrica privind contravaloare energie electrică consumată/distribuită şi neînregistrată, de la suma de 18.272,55 RON la suma de 9.179,41 RON.
Au fost menţinute celelalte menţiuni cuprinse în procesele-verbale şi a fost respins capătul de cerere privind anularea notei de constatare nr. 1005168 din 20 septembrie 2010, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în baza relaţiilor contractuale stabilite între părţi, pârâta a furnizat reclamantei energie electrică la locul de consum din Roman, B-dul R.M., locaţie în care reclamanta are un magazin şi un atelier de croitorie.
La data de 20 septembrie 2010, pârâta a verificat grupul de măsurare a energiei electrice instalat la obiectivul reclamantei, în urma verificărilor pârâta întocmind nota de constatare nr. 1005168, procesul-verbal de analiză a abaterilor şi procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor. Astfel, pârâta a constatat că există un consum fraudulos de energie electrică, plomba metrologică stânga jos fiind lipsă iar cea din dreapta ruptă, circuitele de tensiune din interiorul contorului de pe fazele R şi S fiind întrerupte. Prin procesul-verbal de analiză a abaterilor nr. 1005009 pârâta a dispus refacerea instalaţiei electrice de alimentare cu aviz tehnic. De asemenea, prin procesul-verbal nr. 1005009 pârâta a stabilit în sarcina consumatorului despăgubiri în sumă totală de 18.419,2 RON din care suma de 18.272,55 reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi suma de 146,64 reprezentând taxe prestări servicii.
Din probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că înregistrarea eronată a consumului s-a datorat unui defect în interiorul contorului iar metodologia de calcul în cazul constatării nefuncţionării unui grup de măsurare este prevăzută de Capitolul VII din Ordinul nr. 18 din 27 aprilie 2005 pentru aprobarea „Procedurii pentru calculul energiei electrice care se facturează în situaţia defectării grupului de măsurare".
S-a apreciat că în condiţiile în care expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul contorului se încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) întreruperea unei legături din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia-calculul consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în care contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18 lit. b), potrivit acestei modalităţi de calcul, astfel încât valoarea energiei electrice consumate este de 9.179,41 RON.
Urmare încheierii cu pârâta a contractului de furnizare a energiei electrice, reclamantei îi sunt incidente dispoziţiile privind citirea sistemelor de măsurare, dispoziţii prevăzute de H.G. nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumator, iar cu privire la nota de constatare seria NC nr. 1005168 din 20 septembrie 2010, instanţa a constatat că acest act a fost corect întocmit, menţiunile făcute de angajatul operatorului de reţea fiind urmare propriilor constatări, constatări care nu se impun a fi anulate.
Însă, întrucât în cauză s-a făcut dovada că menţiunile cu privire la consumul fraudulos şi cu privire la cuantumul obligaţiei de plată a reclamantei menţionate în procesul-verbal de analiză a abaterilor seria PVAA nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 şi procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor seria PVSD nr. 1005009 din 23 septembrie 2010 sunt nereale, instanţa a anulat în parte aceste înscrisuri.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că în contor erau întrerupte legăturile de la tensiunile de la fazele R şi S prin scoaterea fişei din lamele destinate conectării acestora şi lipseau două şuruburi de fixare a piesei metalice care susţine lamela la care se conectează fişa de la faza R, situaţie care a determinat înregistrarea de către contor a unei cantităţi mai mici de energie electrică decât cea consumată de reclamantă.
De asemenea, expertul tehnic a constatat că nu s-a realizat un consum fraudulos întrucât sigiliul de la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare corespunzătoare la data la care a fost demontat (20 septembrie 2010), că înregistrarea eronată a consumului s-a datorat unui defect în interiorul contorului.
În condiţiile în care expertul tehnic a concluzionat că defectul în interiorul contorului se încadrează la art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 18/2005, întreruperea unei legături din interiorul unui aparat sau un alt fel de defect al acestuia, calculul consumului de energie electrică efectuat de reclamantă, pe perioada în care contorul nu a înregistrat corect, se impune a fi făcut conform art. 18 lit. b), valoarea energiei electrice fiind de 9.179,41 RON.
Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel pârâta SC E.ON Moldova Distribuţie SA., iar prin Decizia civilă nr. 95/2012 din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentinţa apelată şi respinsă acţiunea ca nefondată.
Împotriva Deciziei civile nr. 95 din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, a formulat recurs intimata-reclamantă SC E.C. SRL, iar prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte a reţinut că deşi prin raportul de expertiză tehnică de specialitate, s-a reţinut că sigiliul de la capacul de borne al contorului a fost găsit în stare corespunzătoare la demontarea lui iar pentru a avea acces la plombele metrologice şi pentru a demonta capacul contorului cu scopul de a întrerupe tensiunile prin scoaterea fişelor era obligatoriu să fie rupt sigiliul, instanţa de apel a înlăturat această opinie, apreciind că expertul a ignorat faptul că aparatul avea lipsă plomba metrologică stânga jos iar plomba metrologică dreapta jos era ruptă, ceea ce conduce la concluzia unei intervenţii asupra acestuia, situaţie în raport de care consumul înregistrat este fraudulos conform art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004.
Or, din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a constatat că expertul a avut în vedere aspectul menţionat, concluzionând la fila 40 că, pentru a avea acces la plombele metrologice era obligatoriu să fie rupt sigiliul de la capacul de borne, sigiliu care s-a găsit intact, fapt care în opinia sa reprezintă un defect al contorului, ceea ce atrage incidenţa prevederilor Ordinului ANRE nr. 18/2005 şi nu a dispoziţiilor H.G. nr. 1007/2004.
Aşa fiind, Înalta Curte a apreciat, în raport cu dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., că se impune administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau completarea expertizei tehnice efectuate în cauză, pentru lămurirea situaţiei de fapt sub aspectul stabilirii existenţei unui consum fraudulos, respectiv a unei defecţiuni a contorului, funcţie de care se va aprecia asupra dispoziţiilor legale incidente în cauză.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 5972/291/2010* iar prin Decizia nr. 45/2014 din 15 februarie 2014, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei E.ON Moldova Distribuţie SA.
S-a reţinut că a fost pusă în discuţia părţilor refacerea, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză însă părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe, astfel încât instanţa de rejudecare a reţinut cauza în pronunţare.
În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut în ceea ce priveşte motivul de apel privind inadmisibilitatea acţiunii, că actele prin care distribuitorul stabileşte consumul de energie electrică şi starea grupurilor de măsurare sunt emise în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 1007/2004 şi a contractului încheiat de părţi, acte ce stau la baza măsurilor ulterioare luate de distribuitor în funcţie de aspectele enunţate - consum fraudulos, defecţiune a grupului de măsurare, etc.
Susţinerile referitoare la faptul că aceste acte încheiate în baza contractului, inclusiv factura care stă la baza înregistrărilor contabile nu pot fi atacate în instanţă, nu au fost primite, cu motivarea că această posibilitate de a contesta în instanţă actele indicate mai sus asigură echilibrul contractual al părţilor pentru că altfel, dată fiind poziţia dominantă a furnizorilor şi distribuitorilor de energie, consumatorul s-ar vedea pus în situaţia în care actele pot fi verificate doar în cadrul unei acţiuni prin care se solicită obligarea la furnizarea energiei, într-o poziţie dificilă, fiind obligat să suporte lipsa energiei până la soluţionarea unei astfel de acţiuni.
Cu privire la temeinicia acţiunii, s-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect pe baza probelor administrate în cauză că nu se poate imputa reclamantei un consum fraudulos de curent electric pentru a fi incidente dispoziţiile art. 90 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1007/2004. Astfel, expertul a stabilit în mod clar că sigiliul de la capacul de borne de la contor a fost găsit în stare corespunzătoare la demontarea lui la data de 20 septembrie 2010, iar pentru a avea acces la plombele metrologice era necesară demontarea capacului de borne şi astfel rupt sigiliul; din acest motiv expertul a tras concluzia că în cauză nu poate fi vorba decât de un defect în interiorul contorului, ceea ce făcea a fi aplicabile în cauză alte dispoziţii legale decât H.G. nr. 1007/2004, respectiv cele prevăzute de Ordinul A.N.R.E nr. 18 din 27 aprilie 2005.
S-a mai reţinut că în cauză pârâta nu s-a apărat şi nici nu a solicitat administrarea vreunei dovezi în sensul că reclamanta, eventual cu complicitatea unor angajaţi ai pârâtei, ar fi intervenit şi asupra sigiliului de la capacul de borne în aşa fel încât acest sigiliu să rămână totuşi intact/autentic; doar într-o asemenea ipoteză ar deveni imputabilă reclamantei intervenţia asupra celorlalte două borne din interiorul contorului. Or, în aceste condiţii în care chiar pârâta porneşte de la premisa că reclamanta nu a intervenit asupra sigiliului capacului de borne, sigiliu care în mod necesar trebuia rupt pentru a se ajunge în interiorul contorului, refacerea sau completarea expertizei s-a apreciat a fi inutilă cauzei, expertul neputând ajunge pe baza probelor de la dosar la o altă concluzie privind situaţia de fapt ci doar în situaţia în care premisa avută în vedere ar fi alta, atunci s-ar putea reţine în sarcina reclamantei un consum fraudulos.
Împotriva Deciziei nr. 45/2014 din 15 februarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta E.ON Distribuţie România SA (fostă E.ON Moldova Distribuţie SA Iaşi), invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a reiterat pe scurt istoricul cauzei şi a susţinut că raţionamentul instanţei este greşit în ceea ce priveşte aprecierea că refacerea expertizei, sau completarea ei ar fi inutilă, având în vedere că deşi expertul a constatat întreruperea circuitelor de tensiune de pe fazele R şi S, aceasta fiind practic singura concluzie corectă a raportului de expertiză, a ignorat practic faptul că un sigiliu metrologic era rupt şi celălalt lipsea, considerând că nu se putea interveni la contor cât timp sigiliul de la tocul de borne era intact.
Or, apreciază recurenta că tocmai această concluzie a expertului este greşită, fiind contrazisă de situaţia de fapt reală, deoarece această intervenţie este posibilă tocmai prin înlăturarea plombelor metrologice aplicate de producător ce permite astfel accesul la mecanismul contorului şi cât timp plombele găsite la data verificării locului de consum erau altele decât cele aplicate de producător, existenţa intervenţiei este evidentă, prin înlăturarea plombelor metrologice fiind posibil accesul la mecanismul contorului.
A mai susţinut recurenta că toate documentele de la dosarul cauzei, cele întocmite cu ocazia verificării locului de consum şi ulterior, fotografii (în ceea ce priveşte intervenţia în interiorul contorului şi asupra plombelor metrologice), raportul de diagnostic extras din contor la data de 23 septembrie 2011, demonstrează şi dovedesc intervenţia neautorizată asupra contorului şi modul de realizare a acesteia, prin deschiderea contorului în locul unde erau aplicate plombele metrologice şi apoi prin scoaterea fişei din lamele destinate conectării fazelor R şi S, astfel întrerupându-se circuitele de tensiune de pe aceste faze.
Faptele mai sus arătate susţine recurenta că reprezintă intervenţii asupra grupului de măsură aşa cum sunt definite de H.G. nr. 1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, pentru că astfel contorul nu mai înregistra corect consumul de energie electrică şi sunt probate de documentele întocmite cu ocazia verificărilor şi ulterior.
În ceea ce priveşte nulitatea actelor întocmite de pârâtă, a arătat recurenta că acestea nu sunt acte juridice care să creeze prin ele însele drepturi şi/sau obligaţii pentru una din părţi iar singurul act generator de efecte juridice între părţi este contractul de furnizare, acesta fiind şi actul juridic în baza căruia au fost emise facturile, act juridic faţă de care societatea E.ON Moldova Distribuţie SA are calitatea de terţ.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În acest sens, Înalta Curte constată că, prin Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014, instanţa de recurs a dispus administrarea de probatorii, respectiv refacerea sau completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, pentru lămurirea situaţiei de fapt sub aspectul stabilirii existenţei unui consum fraudulos sau a unei defecţiuni a contorului, funcţie de care se va aprecia asupra dispoziţiilor legale incidente speţei, respectiv H.G nr. 1007/2004 sau Ordinul ANRE nr. 18/2005.
În acest context, se reţine că, deşi la termenul de judecată din 8 mai 2014, s-a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unui supliment la expertiză, iar reprezentantul pârâtei a arătat că, în opinia sa, se impune refacerea expertizei întocmită de un alt expert, instanţa, apreciind că expertul a răspuns complet tuturor obiectivelor şi a stabilit situaţia de fapt, a considerat că nu se mai impune refacerea raportului de expertiză.
Din această perspectivă, critica recurentei apare ca fondată, în cauză nefiind administrat probatoriul avut în vedere de către instanţa de recurs prin decizia anterior evocată, sens în care se apreciază că hotărârea recurată este nelegală, întrucât nu a respectat Decizia de casare nr. 4 din 14 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi, deşi aceasta era obligatorie pentru judecarea fondului, în conformitate cu art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită, neadministrând probatoriile necesare stabilirii situaţiei de fapt reale şi aflării adevărului în cauză, atrăgând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta E.ON Distribuţie România SA împotriva Deciziei civile nr. 45/2014 din 15 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta E.ON Distribuţie România SA împotriva Deciziei civile nr. 45/2014 din 15 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 407/2015. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
