ICCJ. Decizia nr. 442/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 442/2015
Dosar nr. 34338/3/2009
Şedinţa publică din 13 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 34338/3/2009 la 25 august 2009, reclamanţii P.M. şi C.V.G. au solicitat anularea Hotărârii nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de Statul Român - CN A.D.N. SA, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul în suprafaţă de 1191 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov.
În susţinerea acţiunii, au arătat că sunt coproprietarii terenului în suprafaţă de 17.328.66 mp situat în extravilanul com. Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, că la 16 martie 2009 li s-a comunicat Încheierea nr. 12218 din 09 februarie 2009, din care rezultă exproprierea terenului de 1192 mp teren, din suprafaţa totală de 17.328.66 mp, în temeiul Legii nr. 198/2004. Au susţinut că măsura exproprierii este nelegală în ce priveşte cuantumul despăgubirilor.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul aceleaşi instanţe la 05 noiembrie 2009, sub nr. 43889/3/2009, reclamanţii P.M. şi C.V.G., au solicitat anularea Hotărârii nr. 343 din 31 august 2009 emisă de pârâtul Statul Român reprezentat prin CN A.D.N. SA - Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenul în suprafaţă de 3.582 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov. În susţinerea acestei acţiuni reclamanţii au arătat că evaluarea terenului s-a făcut la nivelul anului 2006, deşi preluarea s-a făcut în anul 2009.
Prin încheierea de şedinţă din 15 februarie 2010 s-a dispus conexarea cauzei înregistrată sub nr. 43889/3/2009, la prezenta cauză, în baza art. 164 C. proc. civ.
Pârâtul Statul Român reprezentat prin CN A.D.N.R. SA, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2217 din 09 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea principală şi cererea conexă, fiind modificată Hotărârea nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, com. Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamanţi a sumei de 52.535 euro cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeţei de 1.191 mp teren, situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov. De asemenea a fost modificată şi Hotărârea nr. 343 din 31 august 2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, fiind obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 158.003 euro cu titlu de despăgubire, pentru exproprierea suprafeţei de 3.582 mp, teren situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, fiind obligat pârâtul şi la plata către reclamanţi a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din coroborarea titlului de proprietate, eliberat la 21 aprilie 1995 de C.J.S.D.P. asupra Terenurilor a Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov, cu actul de partaj voluntar autentificat din 30 noiembrie 2007 şi extrasul C.F. a localităţii Ştefăneştii de Jos, rezultă că reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 17.328.66 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov.
S-a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, au fost declarate ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, expropriator fiind Statul Român pentru drumurile de interes naţional, judeţele pentru drumurile de interes judeţean şi municipiile, oraşele şi comunele pentru drumurile de interes local.
Imobilul proprietatea reclamanţilor a fost inclus în H.G. nr. 1546 din 14 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 425/2008, privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică “Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti, pe teritoriul localităţilor Moara Vlăsiei, Snagov, Stefăneştii de Jos, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghiţa, Drăgăneşti, Rafov, Dumbrava, Berceni, Baracanesti şi Ploieşti”.
În temeiul art. 5 alin. (14) din H.G. nr. 434/2009, la 05 iunie 2009 şi 28 august 2009, au fost întocmite procesele-verbale, în cuprinsul cărora s-a consemnat că reclamanţii nu s-au prezentat pentru a-şi exprima poziţia cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 293 din 11 iunie 2009, emisă de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 1.191 mp, situat în com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, proprietatea reclamanţilor şi au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 20.918 lei, conform raportului de evaluare.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 343 din 28 august 2009, emisă tot de CN A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, judeţul Ilfov, s-a dispus şi exproprierea suprafeţei de 3.582 mp, din terenul proprietatea reclamanţilor, situat în com. Ştefăneştii de Jos, despăgubirile fiind stabilite la nivelul sumei de 62.912 lei.
Instanţa de fond a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004, rezultă că expropriatul poate solicita instanţelor judecătoreşti competente numai stabilirea dreptului la despăgubire, sau poate contesta cuantumul despăgubirii consemnate, fără a putea contesta însă transferul dreptului de proprietate către expropriator privind imobilul supus exproprierii.
S-a reţinut că, instanţa investită conform dispoziţiilor legale menţionate, poate analiza hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, numai cu privire la cele două aspecte menţionate anterior. Aşa fiind, instanţa a apreciat că nu pot fi invocate în cadrul acestei căi de atac aspectele de nelegalitate a hotărârilor vizând lipsa semnăturii a doi membrii ai comisiei constituite conform Legii nr. 198/2004, lipsa afişării acestei hotărâri, sau neconvocarea reclamanţilor, pentru datele la care au fost întocmite procesele-verbale.
Aceste motive de nulitate a hotărârilor invocate de rexclamanţi au fost apreciate ca neîntemeiate, reţinându-se că potrivit art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 434/2009, comisia este legal constituită şi îşi poate desfăşura activitatea în prezenţa a trei membri, cu participarea obligatorie a reprezentantului expropriatorului. Prin urmare, chiar dacă procesele-verbale au fost semnate numai de doi membri ai comisiei, acest fapt nu atrage sancţiunea nulităţii hotărârilor atacate, întrucât comisia a fost legal constituită în prezenţa a trei dintre membrii săi. Totodată, chiar dacă la dosar nu au fost depuse dovezile de convocare a reclamanţilor, pentru data întocmirii proceselor-verbale, această neregularitate este acoperită prin posibilitatea pe care o au reclamanţii de a formula eventualele obiecţiuni cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor, în cadrul prezentei contestaţii.
Terenurile expropriate au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de experţii N.D., Ş.E. şi M.V., stabilindu-se că, acestea au suprafaţa totală de 4.773 mp şi, sunt situate în extravilanul com. Ştefăneştii de Jos, având destinaţia de teren arabil.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004) despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi, de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
S-a mai reţinut că prin raportul de expertiză întocmit de experţii T.I.C., B.R. şi D.M., valoarea de piaţă a celor două terenuri la data întocmirii acestuia, a fost stabilită la suma de 45.693 euro, pentru terenul în suprafaţă de 1.191 mp, ce a făcut obiectul Hotărârii nr. 293 din 11 iunie 2009 şi respectiv, la suma de 137.394 euro, pentru terenul în suprafaţă de 3.582 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 343 din 31 august 2009.
Având în vedere că în raportul de expertiză s-a reţinut că restul terenului rămas în proprietatea reclamanţilor nu mai are drum de acces la calea publică, întrucât vechiul drum de acces D.E. 7 a fost blocat ca urmare a demarării lucrărilor la autostrada Bucureşti-Braşov, iar breteaua de racordare ce se intenţionează a se realiza pe suprafaţa expropriată, nu are prevăzută o cale de acces de la terenul reclamanţilor, pârâtul a fost obligat atât la plata despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, reprezentând contravaloarea terenurilor din litigiu, cât şi la plata sumelor de 6852 euro şi 20609 euro, aferente scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanţilor, ca urmare a exproprierii celor două suprafeţe de teren şi lipsirii acestuia de calea de acces la drumul public.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtului, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanţi, reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizelor dispuse în cauză.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA.
Prin apelul său, pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a susţinut că, prin propunerea de către experţi şi însuşirea de către instanţă, a valorii terenurilor în suprafaţă de 4.773 mp la preţul de 46,84 euro/mp, au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că, la stabilirea despăgubirilor, nici experţii şi nici instanţa nu s-au raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare a altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii. Despăgubirea oferită de stat de 4,51 euro/mp, este cea reală şi în acord cu normele legale în materie.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor de 6.852 euro şi 20.609 euro, pentru prejudiciul adus prin expropriere, întrucât dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, se referă la prejudicii cum ar fi: desfiinţarea unui gard, a unor plantaţii sau a unor utilităţi şi nu la cel luat în calcul de către instanţă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, care nu respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitor la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele.
Prin Decizia civilă nr. 252 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti secţia IV civilă, au fost admise apelurile, schimbată în parte hotărârea instanţei de fond în sensul stabilirii unei despăgubiri de 24.856 euro în favoarea reclamanţilor pentru terenul aferent în suprafaţă de 119 mp şi de 74.756 euro, în echivalent în lei la data plăţii pentru terenul de 358 mp, fiind obligat pârâtul şi la plata sumei de 6.411 euro reprezentând prejudiciul pentru terenul rămas neexpropriat în echivalent în lei la data plăţii, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei pentru următoarele considerente:
În apel instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea valorii terenurilor expropriate şi a prejudiciului produs reclamanţilor prin expropriere, în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
La efectuarea expertizei, experţii au luat în considerare contractele de vânzare-cumpărare referitoare la tranzacţionarea unor terenuri învecinate cu cel din litigiu, depuse de părţi şi, au stabilit valoarea terenului atât la data efectuării expertizei în apel, cât şi la data efectuării expertizei în primă instanţă.
În opinia majoritară a raportului de expertiză, experţii S.F. şi P.M., au evaluat terenul din litigiu la 12,70 euro/mp, respectiv 15.126 euro pentru suprafaţă de 1.191 mp teren şi 45.491 euro pentru suprafaţa de 3.582 mp teren, la data efectuării raportului de expertiză în apel (23 august 2013).
Aceiaşi experţi au arătat că lotul rămas în proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 12.856 mp nu mai are acces la drumul de exploatare, fiind necesar un alt drum de exploatare agricolă, fie pe latura vestică, paralel cu canalul de irigaţie, fie pe latura estică paralel cu autostrada A3, ceea ce va conduce la o micşorare cu cca. 160 mp a lotului de teren rămas neexpropriat. În aceste condiţii, s-a stabilit că reclamanţii sunt prejudiciaţi cu suma de 5.104 euro ca urmare a exproprierii.
În opinia minoritară, experta D.C., membră componentă a comisiei de experţi, a stabilit că la data efectuării raportului de expertiză din apel, (23 august 2013), valoarea terenului era de 20,87 euro/mp, respectiv 24.856 euro pentru suprafaţa de 1191 mp teren şi de 74.756 euro, pentru suprafaţa de 3.582 mp teren. Acelaşi expert a apreciat că valoarea prejudiciului produs prin expropriere, este de 6.411 euro la data de 23 august 2013.
Instanţa de apel a apreciat că valorile stabilite de expert prin opinia minoritară pentru terenurile din litigiu, sunt mai apropiate de cele cu care se vând în mod obişnuit imobilele în tarlaua respectivă şi se înscriu în limitele stabilite prin dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Ca atare, instanţa şi-a însuşit această opinie, în raport şi de conţinutul Deciziei civile nr. 177A din 15 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a acordat reclamantului P.M., pentru un alt teren expropriat din aceeaşi tarla, o despăgubire de 43,58 euro/mp.
Instanţa de apel a mai reţinut că prin lipsirea de acces a terenului rămas neexpropriat, la drumul de exploatare şi necesitatea amenajării unui alt drum de exploatare, reclamanţii sunt prejudiciaţi prin expropriere întrucât trebuie să efectueze noi cheltuieli în acest sens, astfel că această pagubă intră în cuantumul prejudiciului reglementat prin dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii P.M. şi C.V.G., pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel de reclamanţi, vizează aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinându-se că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Reclamanţii au susţinut că despăgubirile stabilite, în cuantum de 83.830 lei (de 20.918 lei, pentru terenul în suprafaţa de 1.191 mp, şi de 62.912 lei - pentru terenul în suprafaţă de 3.582 mp) nu sunt conforme cu valoarea terenului. Criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi, că la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Astfel, reclamanţii au susţinut că prin contestaţia depusă în anul 2009, au arătat că preţul mediu de vânzare a terenurilor în zona Ştefăneşti la data exproprierii, era de circa 80 de euro/mp, precum şi faptul că urmare a exproprierii diferenţa de teren din lotul ce a rămas neexpropriat este lipsită de cale de acces, fiind astfel prejudiciaţi şi sub acest aspect.
S-a mai susţinut că, Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se stabileşte prin raportare la valoarea terenului la data preluării (data hotărârii de expropriere) respectiv 2009, sens în care se invocă Decizia nr. 128/2009 a Curţii de Apel Suceava care a statuat că „valoarea despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii şi nicidecum una posibil a fi dobândită după expropriere”, întrucât, în caz contrar expropriatorul s-ar îmbogăţi fără justă cauză.
Reclamanţii au mai învederat că într-o situaţie similară, C.E.D.O. a reţinut că indemnizaţia pentru un bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în patrimoniul statului „ci trebuie să se ţină seama şi de pierderea unor beneficii economice pentru reclamant”, în caz contrar, suma acordată nefiind proporţională cu valoarea bunului expropriat. (C.E.D.O., secţia III, hotărârea L. c. Franţa, 11 aprilie 2002, 46044/99).
În consecinţă, susţin reclamanţii, soluţia la care s-a oprit instanţa de apel încalcă atât dispoziţiile art. 44 din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 33/1994 cât şi ale art. 1 din Protocolul I al C.E.D.O., întrucât suma stabilită în favoarea lor nu reprezintă o prealabilă şi justă despăgubire, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelurilor declarate de Statul Român prin CN A.D.N. SA şi Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca nefondate.
Recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Astfel, se susţine că prin omologarea raportului de expertiză din apel, în opinia minoritară, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, suprafeţele de teren expropriate au avut, la momentul exproprierii categoria de folosinţă extravilan agricol, iar ulterior prin Hotărârea nr. 22 din 31 mai 2011 a Consiliului local Ştefăneştii de Jos, acestea au fost trecute în categoria intravilan arabil.
S-a arătat că în opinia majoritară, experţii tehnici S.F. şi P.M., au concluzionat că valoarea de piaţă a celor două suprafeţe de teren expropriate la data efectuării expertizei în apel este 15.126 euro, respectiv 45.491 euro, corespunzător valorii de 12,70 euro/mp, valori rezultate în urma analizării preţurilor din contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri similare, categoria extravilan arabil.
În opinia minoritară, expertul tehnic D.C. a concluzionat că valoarea de piaţă a suprafeţelor de teren expropriate este de 20,87 euro/mp, însumând 24.856 euro pentru suprafaţa de teren de 1191 mp, respectiv 74.756 euro, pentru suprafaţa de teren de 3.582 mp, folosind drept comparabile contracte de vânzare cumpărare ce priveau terenuri având categoria de folosinţă extravilan, aplicând însă alte corecţii de ajustare a valorii de piaţă a suprafeţelor de teren expropriate corespunzătoare categoriei intravilan, deşi la momentul exproprierii acestea erau situate în extravilan.
Or, susţine pârâtul, luarea în considerare a valorilor de piaţă ale suprafeţelor expropriate, corespunzătoare unei alte categorii de folosinţă decât aceea de la data exproprierii, nu corespunde noţiunii de imobile de acelaşi fel, la care dispoziţiile legale fac referire în privinţa modalităţii de calcul a despăgubirilor.
De asemenea, s-a arătat că aşa cum reiese din cuprinsul anexelor la raportul de expertiză tehnică, în opinia separată, la evaluarea despăgubirilor, expertul tehnic D.C. a folosit drept comparabilă un contract de vânzare-cumpărare încheiat în cursul anului 2010, moment mult prea îndepărtat de data efectuării expertizei în apel.
Acelaşi recurent mai învederează că, în ce priveşte conţinutul Deciziei nr. 177/A din 15 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, după care s-a orientat instanţa de apel în stabilirea despăgubirilor.
În concluzie, arată recurentul, singura evaluare efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea din opinia majoritară.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Se susţine că instanţa de apel, a încălcat prevederile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994, că aplicarea şi interpretarea greşită a legii, constă în faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru cele două suprafeţe expropriate instanţa nu s-a raportat la concluziile raportului de expertiză, respectiv opinia majoritară a experţilor desemnaţi de instanţă, ci a avut în vedere o decizie pronunţată într-un alt dosar de expropriere.
Se arată că, deşi momentul evaluării în faza procesuală a apelului a fost anul 2013, experta care a formulat opinia separată, omologată de instanţa de judecată, a avut în vedere un contract de vânzare - cumpărare încheiat în anul 2010, respectiv contractul de vânzare - cumpărare din 1 noiembrie 2010, precum şi trei contracte de vânzare - cumpărare încheiate în anul 2011.
În aceeaşi idee se mai arată că instanţa de apel, la stabilirea valorii despăgubirilor de 20,87 euro/mp pentru terenurile expropriate a avut în vedere în mod greşit, Decizia civilă nr. 177/A pronunţată la data de 15 aprilie 2014 de aceeaşi instanţă. Este de neînţeles, susţine pârâtul, nu numai faptul că instanţa a introdus un nou criteriu la stabilirea despăgubirilor, respectiv raportarea la o altă soluţie, dar şi faptul că instanţa reţine valori ce nu există.
În ce priveşte prejudiciul în cuantum de 6.411 euro, stabilit de instanţa de apel pentru terenul rămas neexpropriat în suprafaţă de 12.856 mp, se învederează faptul că acesta nu este un prejudiciu dovedit, cert şi actual, cu atât mai mult cu cât experţii, deplasându-se la faţa locului, au constatat că restul terenului arabil rămas în proprietate este cultivat în continuare conform destinaţiei de folosinţă.
Se mai arată că prejudiciul în materie de expropriere ar consta în desfiinţarea de garduri, plantaţii şi alte lucrări, iar faptul că terenul rămas în proprietatea reclamanţilor nu mai are cale de acces,nu este culpa expropriatorului, întrucât prin Proiectul Tehnic al Autostrăzii Bucureşti - Ploieşti sunt prevăzute căi de acces la terenurile rămase în proprietatea expropriaţilor.
Astfel, pârâtul solicită modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii unei despăgubiri de 15.126 euro pentru terenul în suprafaţă de 1191 mp şi a unei despăgubiri de 45.491 euro pentru terenul de 3.582 mp, precum şi înlăturarea prejudiciului de 6.411 euro pentru terenul rămas neexpropriat.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă şi justă despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind preţul pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit, astfel de terenuri.
Valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinaţia lui, cât şi poziţionarea acestuia faţă de alte localităţi şi de căile de acces.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Rezultă astfel, că textul mai sus menţionat, indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
„Preţul de piaţă” este considerat preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi, în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Or, din această perspectivă este de reţinut că instanţa de apel la stabilirea despăgubirilor în aplicarea dispoziţiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994, nu s-a raportat la criteriile expres şi imperativ prevăzute de dispoziţiile sus evocate, ci s-a raportat la despăgubirile stabilite prin Decizia civilă nr. 177 pronunţată la 15 aprilie 2014 de aceeaşi instanţă, pentru o altă suprafaţă de teren expropriată din aceeaşi tarla, tot de la reclamanţi.
Cum, instanţa s-a raportat la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi, cum a fost însuşită din acest punct de vedere opinia minoritară din raportul de expertiză efectuat în cauză, ce nu a avut în vedere tranzacţii efectiv realizate, în ce priveşte preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului, rezultă fără posibilitate de echivoc încălcarea dispoziţiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care celelalte critici nu se mai impun a fi analizate, urmând a fi admise recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA şi de recurentul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmând a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Ca urmare a casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, va fi admis şi recursul reclamanţilor P.M. şi C.V.G.
Astfel, în rejudecare, instanţa de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi Lege, urmând ca experţii să stabilească despăgubirile în raport de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, preţ rezultat din contracte autentice de vânzare-cumpărare.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa va avea obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă, în legătură cu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat şi, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului în conformitate doar cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.M. şi C.V.G., de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA şi de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei nr. 252/A din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 443/2015. Civil → |
|---|
