ICCJ. Decizia nr. 462/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 462/2015
Dosar nr. 6394/105/2012
Şedinţa publică de la 17 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 31 august 2012, reclamanta F.G. a chemat în judecată pe pârâţii Judeţul Prahova, prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Consiliul Judeţean Prahova, com. Blejoi, prin primar, Consiliul local al com. Blejoi, contestând cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenurile proprietatea reclamantei, situate pe raza com. Blejoi, conform următoarelor hotărâri:
1. Hotărârea nr. 12 din 27 iulie 2012 pentru suprafaţa de 145 mp - valoarea despăgubirilor 9.425 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);
2. Hotărârea nr. 13 din 27 iulie 2012 pentru suprafaţa de 78 mp - valoarea despăgubirii 5.070 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);
3. Hotărârea nr. 14 din 27 iulie 2012 privind suprafaţa de 151 mp - valoare stabilită 9.815 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);
4. Hotărârea nr. 15 din 27 iulie 2012 privind suprafaţa de 188 mp valoare 12.220 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);
5. Hotărârea nr. 16 din 27 iulie 2012 privind suprafaţa de 251 mp valoare stabilită 16.315 lei (proces verbal din 26 iulie 2012).
Reclamanta a solicitat stabilirea unei despăgubiri juste, conform dispoziţiilor legale în materie şi valorii de circulaţie a terenului, precum şi acordarea de cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 19 şi urm. din Legea nr. 255/2010.
Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Prahova, prin preşedinte.
Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 16 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte acţiunea şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, pentru terenurile expropriate conform Hotărârilor din 27 iulie 2012 emise de Consiliul local Blejoi, la suma de 95.690 lei, conform raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit de expert B.I.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:
Referitor la reglementarea legală incidentă în cauză, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor şi suma cuvenită fiecărei părţi din cele menţionate la art. 22.
Referitor la cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului, tribunalul a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 26-27 din acelaşi act normativ.
În prezenta cauză, a reţinut prima instanţă, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, fiind constituită comisia de experţi din expertul B.I., desemnat de instanţă, expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului şi expertul B.N., desemnat la cererea reclamantei.
Expertul M.I. desemnat de expropriator a fost de acord cu expertiza efectuată de expertul desemnat în cauză de instanţă, B.I., aşa cum rezultă din punctul de vedere al acestuia depus la dosar.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către B.I., expert desemnat de instanţă, valoarea stabilită pentru terenul extravilan expropriat reclamantei, în luna iulie 2012 este de 107 lei mp (respectiv valoarea totală pentru cei 813 mp teren extravilan este de 18.862 euro, fără aplicarea coeficienţilor de corecţie, respectiv 23,2 euro/mp). Valoarea totală a despăgubirilor, raportat şi la coeficienţii de corecţie reţinuţi de expert este de 95.690 lei.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B.N., expert desemnat la solicitarea reclamantei, valoarea suprafeţei totale de teren extravilan expropriat era, la data exproprierii, de 40 euro /mp (valoarea totala fiind de 149.976 lei).
A reţinut instanţa de fond că, din documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirii, rezultă că suma cerută de reclamantă la data exproprierii a fost de 40 euro/ mp.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia expertul B.I. desemnat de instanţă a avut în vedere sporul de valoare care, potrivit art. 26 alin. (4) din actul normativ indicat anterior ar fi trebuit scăzut din totalul despăgubirilor. În realitate, a reţinut tribunalul, din raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanţă şi la care a achiesat şi expertul desemnat la cererea expropriatorului, la calcularea despăgubirii cuvenite reclamantei nu s-a avut in vedere şi un eventual spor de valoare.
Concluzionând, tribunalul a constatat că valoarea terenului expropriat în suprafaţă totală de 813 mp a fost stabilită de către expertul desemnat de instanţă la suma de 95.960 lei (respectiv la aprox. 23,2 euro/mp), adică mult mai mare decât valoarea stabilită iniţial prin raportul de evaluare întocmit de expert C.V. (respectiv 15 euro/mp) cu ocazia derulării procedurii de expropriere. Având în vedere că şi expertul desemnat la solicitarea expropriatorului a fost de acord cu valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiza B., tribunalul a avut în vedere această valoare la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamantei.
În ceea ce priveşte valoarea pretinsă de reclamantă, respectiv de 40 euro/mp, stabilită şi prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert B.N., desemnat la solicitarea reclamantei, tribunalul nu a primit-o pe motiv că elementele avute în vedere de expert au valoare strict subiectivă, nefiind făcută dovada că valoarea reală de piaţă a terenului este mai mare prin raportare la preţuri în zonă sau raport cerere/ofertă sau că prejudiciul creat proprietarului este mai mare.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel pârâtul Judeţul Prahova, prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, criticând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a respins cererea de completare a probatoriului în apel, formulată de apelant, ca neîntemeiată, iar apelul a fost respins ca nefondat.
Curtea de apel a reţinut, în considerentele deciziei, în esenţă că, în mod corect, tribunalul şi-a însuşit concluziile expertului B.I., desemnat de instanţă, la care a achiesat şi expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului, respectiv a pârâtului Judeţul Prahova, prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenurile expropriate la suma de 95.690 lei. De asemenea, curtea a apreciat că cererea de completare a probatoriului în apel, formulată de pârât, este neîntemeiată, nejustificându-se efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză în sensul solicitat de apelant prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 13 octombrie 2014.
Împotriva Deciziei nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Judeţul Prahova prin preşedintele Consiliului judeţean Prahova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea unei judecăţi unitare, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Critica formulată de recurent vizează faptul că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că au valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în condiţiile în care, pentru determinarea preţului de piaţă, experţii nu au avut în vedere tranzacţii concrete, raportându-se la oferte de tranzacţionare pentru terenuri similare sau comparabile. Metoda pentru care au optat experţii, respectiv comparaţia directă doar cu oferte de vânzare, nu reflectă situaţia reală a preţurilor practicate pe piaţa imobiliară.
Totodată, susţine recurentul, instanţa de apel avea posibilitatea să suplimenteze probatoriul, inclusiv solicitând informaţii de la primăria în raza căreia se află situat imobilul sau de la camera notarilor publici. Neprocedând în această modalitate, instanţa a înlăturat criteriul legal de evaluare a despăgubirilor prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, validând concluzii ale unei expertize care s-a bazat pe aprecieri subiective ale experţilor.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, având în vedere considerentele ce succed.
Critica vizând aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care recurentul susţine că, în stabilirea valorii despăgubirilor privind terenul expropriat, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constată a fi nefondată.
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţia României, revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”, reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Art. 26 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege stabileşte că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În fine, în condiţiile art. 27, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Din analiza coroborată a textelor enunţate se desprinde concluzia că, la determinarea cuantumului despăgubirilor, instanţa, raportându-se la concluziile comisiei de experţi, raportul de expertiză fiind obligatoriu, nu poate să stabilească un cuantum mai mic decât cel oferit de expropriator şi nici mai mare decât cel solicitat de expropriat sau de altă persoană interesată.
Instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod corect textele de lege amintite, acordând reclamantei contravaloarea prejudiciului suferit ca urma a exproprierii şi stabilind despăgubirile ce se cuvin acesteia la suma de 95.690 lei, conform variantei propuse de către expertul desemnat de instanţă, valoare stabilită pe baza metodei comparaţiei directe, concluzie la care a achiesat şi expertul desemnat de expropriator, aşa cum rezultă din punctul de vedere al acestuia depus la dosar (fila 298 fond).
Se reţine, astfel, că expertiza administrată şi omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, aşa cum rezultă din conţinutul raportului întocmit de către experţi, aspect reţinut şi de instanţa de apel, ca urmare a analizării şi verificării conţinutului expertizei.
Concluzionând, se constată că instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod just dispoziţiile legale suscitate, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a soluţionării în primă instanţă a litigiului respectând procedurile legale.
Critica recurentului-pârât, în sensul că instanţa de apel nu a suplimentat probatoriul, la cererea apelantului-pârât, este nefondată.
Stabilirea valorii imobilului expropriat presupune administrarea, de către părţile litigante, a unor probatorii pertinente sub acest aspect şi o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei, întrucât prin dispoziţiile legale menţionate nu se instituie obligativitatea reţinerii de către instanţă a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanţa să constituie o comisie de experţi care să calculeze despăgubirea.
De asemenea, aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa de judecată nu este obligată a reţine nici valoarea rezultată din raportul de expertiză întocmit de comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 întrucât, potrivit art. 27 alin. (1) din acelaşi act normativ, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărâ”, iar potrivit art. 27 alin. (2) „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
În mod corect, instanţa de apel a respins cererea de completare a probatoriului cu motivarea că nu se justifică efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză, în sensul solicitat de apelant, reţinându-se că expertiza efectuată la fond a fost realizată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea intimatei-reclamante F.G., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin preşedintele Consiliului judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă F.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2015. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 515/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
