ICCJ. Decizia nr. 452/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 452/2015
Dosar nr. 37403/299/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 februarie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la data de 14 august 2014, reclamanta SC O.M.V.P. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul C.C., cu domiciliul în Drăgăşani, judeţul Vâlcea, instanţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6.708 lei actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 327 din 16 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a unor compensaţii băneşti, iar, ulterior, prin Decizia nr. 1721/R/CM din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul reclamantei şi a respins acţiunea formulată de pârât.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 327 din 16 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, pârâtul s-a adresat B.EJ, B.F., Târgu Jiu, formându-se Dosarul de executare nr. 332/E/2010, iar, în urma emiterii somaţiei, reclamanta a achitat suma de 3.467 lei.
Reclamanta a mai arătat că, deşi a efectuat plata, pârâtul nu a desistat executarea silită, astfel că, la data de 27 iulie 2010, s~a înfiinţat poprirea asupra conturilor reclamantei în baza aceluiaşi titlu executoriu.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4041 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 16441 din 6 octombrie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţeî teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu,
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în situaţia cererii de întoarcere a executării silite, potrivit dispoziţiilor art. 4042 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare.
Potrivit art. 4042 C. proc. civ., „în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii eu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., referitor ta instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite, s-a statuai că instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
Instanţa a apreciat a fi incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care îegea dispune altfel".
În consecinţă, instanţa de executare este Judecătoria Târgu Jiu, în circumscripţia căreia s-a efectuat executarea titlului executoriu, iar competenţa pentru cererea de întoarcere executare silită aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, cea care a încuviinţat executarea silită.
Prin sentinţa civilă nr. 7366 din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., „dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cei îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, iar competenţa soluţionării cererilor având ca obiect întoarcerea executării silite revine judecătoriei, potrivit Deciziei nr. 5 din 12 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 404, alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, or, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este instanţa în a cărei rază teritorială se efectuează executarea.
Din actele depuse îa dosar rezultă că executarea silită s-a efectuat după primirea somaţiei, prin plata de către reclamantă, cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 1, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti fiind instanţa de executare în raza căreia îşi are sediul reclamanta.
În legătură cu faptul că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Târgu Jiu s~a reţinut că această instanţă avea competenţa să o încuviinţeze, întrucât s-a solicitat încuviinţarea executării în toate formele, dar executarea silită s-a făcut asupra sumelor de bani ale debitoarei, motiv pentru care instanţa competentă este cea de la sediul reclamantei debitoare.
Înalta Curte va reţine inexistenţa conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Târgu-Jiu şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi va trimite dosarul spre soluţionare Judecătoriei Drăgăşani, pentru următoarele considerente;
Obiectul litigiului dedus judecăţii constă în întoarcerea executării silite dispuse în baza titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 327 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi restabilirea situaţiei anterioare, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.708 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, ca urmare a dublei executări silite a aceluiaşi titlu executoriu efectuată în Dosarul de executare nr. 332/E/2010 al B.B.J., B.F., atât prin executarea voluntară, cât şi prin înfiinţarea popririi.
Dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: „In toate cazurile în care se desfiinţează titlui executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".
Potrivit prevederilor art. 4042 alin. (1)-(3) C. proc. civ. ,,(1) în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţai titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. (2) Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudeeă fondul. (3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi alin. (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 251 din 13 aprilie 2012, s-a statuat, în ceea ce priveşte competenţa materială, că judecătoria este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.
S-a apreciat că, întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ea instanţă de executare, rezultă că. în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivii art. 400 alin. (3) C. proc. civ.
Decizia mai sus menţionată este obligatorie conform dispoziţiilor art. 3307 C. proc. civ.
În aplicarea ipotezei prevăzute de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., persoana interesată poate solicita resiabiiirea situaţiei anterioare pe calea unui proces distinct.
Sediul materiei este cuprins în Cartea a V-a „Despre executarea silită"', Secţiunea a VI-a „întoarcerea executării", introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005. Prin urmare, natura juridică a întoarcerii executării, care reprezintă o refacere în sens invers a drumului parcurs de executarea silită, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, determină şi instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, care este judecătoria, ca instanţă de executare, aşa după cum reiese din dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Cum întoarcerea executării silite a fost apreciată ca fiind o contestaţie la executare specială prin care se urmăreşte înlăturarea măsurilor prejudiciabiie efectuate în faza executării silite, cum, potrivit deciziei în interesul legii de mai sus, competenţa materială de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite revine judecătoriei, şi cum în cazul de faţă se solicită într-un proces distinct întoarcerea executării silite, competenţa teritorială aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se va efectua executarea silită, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare ia datele concrete ale speţei.
Titlul executoriu în baza căruia a fost făcută executarea silită este reprezentat de sentinţa civilă nr. 327 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea. Pentru punerea în executare a acestui titlu, pârâtul C.C. a sesizat B.E.J., B.F., care, la rândul său, s-a adresat instanţei de executare, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.
În litigiu de faţă, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, instanţa iniţial învestită cu cererea de întoarcere a executării silite, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, apreciind că instanţa competentă este cea care a încuviinţat executarea silită în raport de dispoziţiile art. 373 alin. (2 ) şi (3) C. proc. civ.
La rândul său. Judecătoria Târgu Jiu a apreciat că instanţa competentă în situaţia de faţă este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, întrucât executarea silită s-a tăcut prin plală de către reclamantă, aceasta având sediul în Bucureşti, sectorul 1, iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare esic instanţa în a cărei rază teritorială se efectuează executarea.
În speţă, deşi instanţele aflate în conflict s-au raportat la dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în mod greşit au considerat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite ar fi cea în favoarea căreia s-au desesizat.
Or, era, necesar ca aceste instanţe să facă aplicarea normelor generale de drept în materie, respectiv ale art. 5 C. proc. civ., care au în vedere instanţa de la domiciliul pârâtului, dat fiind că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata/restituirea unei sume de bani, ca urmare a dublei executări silite a aceluiaşi titlu executoriu.
Potrivit cărţii de identitate din Dosarul nr. 37403/299/2014 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, aliată la fila 44, pârâtul din prezenta cauză, C.C., are domiciliul în Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Ca atare, instanţa competentă teritorial sa soluţioneze cererea. reclamantei SC O.M.V. P. SA este Judecătoria Drăgăşani, în raza căreia îşi are domiciliul pârâtul (debitorul obligaţiei de plată a sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată).
Întrucât niciuna dintre instanţele aflate în conflict, care şi-au declinat reciproc competenţa, nu este competentă teritorial să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi va înainta dosarul spre soluţionare Judecătoriei Drăgăşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Trimite dosarul spre soluţionare Judecătoriei Drăgăşani.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 453/2015. Civil → |
|---|
