ICCJ. Decizia nr. 491/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 491/2015
Dosar nr. 4362/111/2013*
Şedinţa camerei de consiliu din 18 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia nr. 424/A din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 141/LM din 5 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în întregime.
După cum reiese din practicaua deciziei menţionate, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 lit. a) C. muncii, invocată pentru prima dată în apel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamant. Pentru acest motiv, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. b), art. 49 şi art. 55 lit. a) C. muncii, aducând la cunoştinţa apelantului posibilitatea de a declara recurs împotriva respectivei dispoziţii în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamantul S.I., în şedinţă publică, a arătat că înţelege să declare recurs.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 6 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la 6 ianuarie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
La 21 ianuarie 2015, s-au înregistrat prin Serviciul registratură, notele de şedinţă depuse de recurentul - reclamant S.I.
A arătat că a declarat recursul verbal, în şedinţă publică, pentru a respecta termenul prevăzut de lege de 48 de ore pentru exercitarea căii de atac şi că-l susţine.
A mai precizat că susţine şi excepţia ridicată, care are legătură cu soluţionarea dosarului de fond, întrucât a solicitat nulitatea unor acte nesemnate, pe care le consideră false, instanţa refuzând administrarea probelor. Totodată a arătat că excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată şi că dispoziţiile articolelor pe care le consideră neconstituţionale sunt în vigoare la data prezentei.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 16 februarie 2015, s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 18 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nul, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 486alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.
Or, în speţă, recursul a fost declarat verbal în şedinţa publică a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, din 13 octombrie 2014, iar în practicaua Deciziei nr. 424, pronunţată de respectiva instanţă la aceeaşi dată, nu au fost consemnate niciun fel de motive pentru care reclamantul a înţeles a uzita de calea extraordinară de atac. De asemenea, reclamantul nu a formulat motive de recurs cu respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (5), aplicabile conform normei de trimitere reglementată de art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 488 din cod şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac exercitate în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a soluţiei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. b), art. 49 şi art. 55 lit. a) C. muncii, cuprinsă în Decizia nr. 424/A din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2015. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 492/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
