ICCJ. Decizia nr. 494/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 494/2015
Dosar nr. 3003/84/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 18 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civila şi data de 12 mai 2014 sub nr. 15947/3/2014 reclamantul L. I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I. şi A.N.R.P., anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27 februarie 2014 a C.N.C.I. şi obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. 2712/ FFCC din 04 decembrie 2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene Sălaj nr. 5393 din 07 iunie 2002 de aprobare a propunerii C.L. Girbou privind înscrierea suprafeţei de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1.172/2001.
Prin sentinţa nr. 1200 din 26 septembrie 2014 pronunţată în dosar nr. 15947/3/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că, având în vedere că acest text de lege nu tranşează cu claritate noţiunea de „entitate”, raportat şi la locul situării imobilului (obiectul contestaţiei constituind evaluarea imobilului), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Sălaj, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanţă.
Aceasta întrucât sediul C.N.C. I. constituie un element nai puţin important, care nu este în măsură a atrage competenţa teritorială de judecare a cauzei, această instituţie având atribuţii exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au tranşat aspectele esenţiale în soluţionarea acestora.
Prin sentinţa nr. 77 din 15 ianuarie 2015 pronunţată în dosar nr. 3003/84/2014 Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Sălaj a reţinut că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamant, respectiv, C.N.C.I., cu sediul în Bucureşti, situaţie faţa de care competenţa teritorială în judecarea cererii de anulare a unei decizii emise de C.N.C. I. revine secţiei civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţii de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru argumentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 12 mai 2014, reclamantul L.I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27 februarie 2014 a C.N.C.I. şi obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. 2712/ FFCC din 04 decembrie 2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene Sălaj nr. 5393 din 07 iunie 2002 de aprobare a propunerii Comisiei Locale Girbou privind înscrierea suprafeţei de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanţa, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Instanţele aflate în conflict analizează din perspective diferite noţiunea do „entitate” folosită de legiuitor în conţinutul textului legal anterior citai, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27 februarie 2014 emisă de C. N.C.I., rezultă cu evidenţă că, în cazul de lată, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul C.N.C.I. se află în Bucureşti, sector 1, str. Calea Horească, respectiv, în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a Ill-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 493/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 495/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
---|