ICCJ. Decizia nr. 546/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 546/2015
Dosar nr. 7475/110/2012
Şedinţa publică de la 18 februarie 2015
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 7 martie 2011 sub nr. 1420/270/2011, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana, judeţul Bacău, au chemat în judecată pe pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 370.873 euro, sau în echivalent moneda naţională suma de 1.305.362 lei la data constatării daunelor.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Sentinţa penală nr. 293 pronunţată de Judecătoria Oneşti la data de 31 martie 2008 s-a dispus încetarea procesului penal intentat împotriva defunctului A.C., autorul pârâţilor, în baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., lăsând latura civilă nesoluţionată, respectiv recuperarea sumei de 370.873 euro. Atât în faza de urmărire penală cât şi pe parcursul judecăţii, A.C., fiind încă primar, a împiedicat reclamanţii să se constituie părţi civile în acest dosar. Ulterior decesului acestuia, reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei mai sus arătate, dar prin Decizia nr. 150 din 2 aprilie 2009, această cale de atac a fost respinsă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 998 C. civ.
Prin Sentinţa nr. 770 din 7 martie 2012, Judecătoria Oneşti a admis cererea şi a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.305.362 lei, cu titlu de pretenţii.
Prin Decizia nr. 292 din 8 octombrie 2012 a Tribunalului Bacău, a fost admis apelul formulat împotriva acestei sentinţe, a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Bacău, secţia I Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 7475/110/2012.
Prin cererea depusă la termenul din 22 martie 2013, pârâţii au formulat cerere de chemare în garanţie a numiţilor H.R., B.T., S.M. şi B.C., solicitând instanţei ca, în cazul în care va admite acţiunea, să oblige chemaţii în garanţie în solidar cu pârâţii la plata sumei solicitate.
Chemaţii în garanţie H.R., B.T. şi S.M. au formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie.
În motivare, chemaţii în garanţie au invocat excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie, faţă de dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că temeiurile legale pe care se întemeiază acţiunea nu prevăd solidaritatea.
Pe fond, chemaţii în garanţie au arătat că în dosarul penal s-a stabilit că prejudiciul a fost produs de autorul pârâţilor, astfel că cererea de chemare în garanţie este nefondată.
La termenul din 22 februarie 2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin Sentinţa civilă nr. 751 din 10 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă în consecinţă acţiunea civilă formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana - prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana, în contradictoriu cu pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I., având ca obiect pretenţii.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I. împotriva chemaţilor în garanţie H.R., B.T., S.M., B.C. şi I.I.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal din 29 iulie 2005, s-a constatat că vânzarea imobilului "Castel G.", aprobată prin H.C.L. Dofteana nr. 38 din 4 aprilie 2003 s-a efectuat cu încălcarea H.G. nr. 841/1995, producându-se comunei Dofteana un prejudiciu de 370.873 euro. Pentru acest prejudiciu au fost stabiliţi răspunzători următorii: H.R. (viceprimar), B.T. (consilier juridic) S.M. (secretar al comunei), I.I.C. (tehnician urbanism) şi B.C. (inspector), care au constituit comisia de licitaţie, precum şi A.C., în calitate de primar.
Procesul-verbal a fost înregistrat la Consiliul Local Dofteana sub nr. 4551 din 29 iulie 2005, un exemplar fiind lăsat acestuia.
Prin Rechizitoriul din 13 decembrie 2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (stabilirea cu intenţie a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând comunităţii locale) şi de art. 2481 C. pen., raportat la art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 (abuz în serviciu în formă calificată).
Astfel cum rezultă şi din cuprinsul rechizitoriului, pe parcursul urmăririi penale, Consiliul Local Dofteana a comunicat prin adresa nr. 5880 din 20 septembrie 2007, semnată de viceprimar şi consilier juridic, că nu se constituie parte civilă cu suma reprezentată de prejudiciul constatat de Curtea de Conturi.
Nici pe parcursul soluţionării Dosarului nr. 21/270/2007 Consiliul Local Dofteana, deşi legal citat, nu s-a constituit parte civilă.
Prin Sentinţa nr. 293 din 31 martie 2008, pronunţată în acest dosar, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C., în baza art. 11 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi s-a constatat că partea vătămată Consiliul Local Dofteana nu s-a constituit parte civilă.
Prin Decizia nr. 150 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a respins apelul formulat de Consiliul Local Dofteana împotriva sentinţei menţionate.
În drept, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în speţa de faţă de data săvârşirii faptei ilicite), prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Faţă de dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 şi situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată excepţia prescripţiei.
S-a reţinut că reclamanţii au cunoscut existenţa pagubei la data comunicării procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2005 de către Curtea de Conturi Bacău.
În ceea ce priveşte persoana responsabilă de acest prejudiciu, instanţa a apreciat că reclamanţii o cunoşteau cel mai târziu la data de 20 septembrie 2007, când, la cererea Parchetului, au trimis adresa nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie parte civilă în cauza penală.
Prin urmare, termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 20 septembrie 2010, anterior promovării prezentei acţiuni.
Au fost apreciate ca fiind neîntemeiate susţinerile reclamanţilor în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă la data de 2 aprilie 2009, când s-a soluţionat apelul împotriva Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2008 a Judecătoriei Oneşti. Astfel, dreptul la acţiune al reclamanţilor pentru recuperarea prejudiciului cauzat s-a născut, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, la data când aceştia cunoşteau paguba şi persoana responsabilă. Desfăşurarea procesului penal în care persoana responsabilă a avut calitatea de inculpat, nu a afectat cu nimic curgerea acestui termen de prescripţie, pentru că noţiunea de "persoană responsabilă" din cuprinsul art. 8 din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi interpretată în sensul că este necesară existenţa unei hotărâri de constatare a vinovăţiei acesteia, ci în sensul de persoană pe care reclamantul o consideră răspunzătoare. Doar prin constituirea de parte civilă în cadrul procesului penal reclamanţii puteau întrerupe cursul prescripţiei, potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, or aceştia nu au procedat în acest sens.
De asemenea, formularea apelului în Dosarul nr. 21/270/2007 nu poate fi considerat act întrerupător de executare, în sensul acestei dispoziţii legale, întrucât apelul a fost respins (art. 16.alin. (2) din acelaşi act normativ).
Nici apărarea că o acţiune în pretenţii era inadmisibilă până la data pronunţării Sentinţei nr. 293 din 31 martie 2008, nu poate fi primită. Astfel, dispoziţiile art. 19 din C. pen., prevăd clar că persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei. Împrejurarea că judecata acţiunii civile se suspendă obligatoriu până la soluţionarea cauzei penale (art. 19 alin. (2) C. pen.), nu înseamnă că astfel de acţiune nu putea fi formulată.
Prin urmare, s-a apreciat că nu exista niciun impediment legal care să împiedice reclamanţii să formuleze acţiune în faţa instanţei civile sau să se constituie parte civilă în faţa instanţei penale.
De asemenea, instanţa a constatat că reclamanţii nu au invocat niciun motiv temeinic justificat pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, neformulând nicio cerere de repunere în termen în acest sens.
S-a observat că înşişi reclamanţii au invocat în concluzii scrise că actul de la care se poate analiza excepţia prescripţiei este Rechizitoriul nr. 15/P din 14 decembrie 2007. Or, chiar calculând de la această dată termenul de prescripţie era împlinit la data promovării acţiunii.
Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins, în consecinţă, cererea de chemare în judecată.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, având în vedere soluţia pronunţată pe cererea principală, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a respins-o, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinţei, Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana au formulat apel, care, prin Decizia nr. 96 din 14 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost admis, a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
În motivare, instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie a început să curgă cel mai târziu la 20 septembrie 2007 (conform adresei din 20 septembrie 2007) dată când reclamanţii au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât şi pe cei posibil răspunzători de producerea lui.
Or, înlăuntrul termenului de prescripţie, respectiv la 25 noiembrie 2009 U.A.T. Dofteana prin primar - Dosarul nr. 7180/110/2009 - a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de pârâţi ai moştenitorilor fostului primar A.C. şi ai altor salariaţi, respectiv A.C.C. şi A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. şi I.I.C., solicitând obligarea acestora din urmă la plata, în solidar, a sumei de 370.873 euro, echivalent în lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării Castelului G.
În precizările depuse la 26 mai 2010 - dosar Tribunal Bacău nr. 7180/110/2009 - s-au invocat dispoziţiile H.G. nr. 84/1995 şi calitatea de funcţionari publici a intimaţilor (cu excepţia viceprimarului şi primarului).
La 23 iunie 2010 acţiunea a fost declinată în vederea soluţionării de către Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 36 din 25 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
La 15 aprilie 2011, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a dispus în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 până la soluţionarea Dosarului nr. 1420/270/2011 (dosarul care face obiectul pendinte).
Prin art. 16 din Decretul nr. 167/1958 legiuitorul a avut în vedere că nu operează o întrerupere, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
S-a apreciat că în speţă, ne aflăm în prezenţa unei întreruperi a prescripţiei întrucât a fost introdusă o acţiune la data de 25 noiembrie 2009, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de legiuitor.
Că această întrerupere se va definitiva sau nu abia la momentul soluţionării Dosarului nr. 7180/110/2009 este evident, însă la fel de evident este că atâta vreme cât prima acţiune nu este încă soluţionată, nici dreptul la acţiunea pendinte nu poate fi considerat prescris.
S-a constatat că situaţia este una atipică de vreme ce tocmai prima acţiune dedusă judecăţii este suspendată până la soluţionarea celei de-a doua acţiuni, însă aceasta nu exclude aplicabilitatea art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 întrucât instanţa de apel nu poate specula asupra soluţiei ce se va adopta în prima acţiune.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să fie menţinută ca legală, sentinţa apelată.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi susţin, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că în speţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prevăzute de acest text legal.
Totodată, consideră că referitor la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în raport cu prevederile art. 8 din acelaşi decret, prescripţia extinctivă a început să curgă de la data când reclamanta a cunoscut paguba, respectiv de la 29 iulie 2005 - data întocmirii procesului-verbal de către Curtea de Conturi Bacău.
Intimaţii-reclamanţi Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care succed:
Înalta Curte constată că prin acţiunea formulată la data de 7 martie 2011, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana, judeţul Bacău, au chemat în judecată pe pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I., moştenitori ai defunctului A.C.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 370.873 euro, sau în echivalent moneda naţională suma de 1.305.362 la data constatării daunelor.
Contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de control judiciar a reţinut cu justeţe că solicitarea reclamanţilor de reparare a prejudiciului produs de autorul pârâţilor a avut loc înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani.
Astfel cum în mod legal a constatat şi instanţa de control judiciar, acţiunea în pretenţii promovată de reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Dofteana prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Dofteana, judeţul Bacău este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, al cărui curs a început să curgă conform art. 8 alin. (1) şi (2) din decret cel mai târziu la 20 septembrie 2007, dată la care reclamanţii au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât şi pe cei posibil răspunzători de producerea lui, când la cererea Parchetului, au trimis adresa nr. 5880 prin care comunicau că nu se constituie parte civilă în cauza penală.
În mod greşit recurenţii-pârâţi apreciază că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 îl reprezintă data comunicării procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2005 de Curtea de Conturi Bacău, întrucât la acea dată nu se poate afirma decât că reclamanţii au cunoscut existenţa unei pagube, iar nu şi pe cei răspunzători de producerea ei.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Prescripţia nu este considerată ca fiind întreruptă, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol, alin. (2), dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
Se constată că la 25 noiembrie 2009, prin urmare, înlăuntrul termenului de prescripţie, U.A.T. Dofteana prin primar a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de pârâţi a moştenitorilor fostului primar A.C. şi a altor salariaţi, respectiv pe A.C.C. şi A.M., P.M.I., H.R., B.T., S.M., B.C. şi I.I.C., solicitând obligarea pârâţilor din urmă la plată, în solidar, a sumei de 370.873 euro, echivalent în lei 1.305.362 RON pentru prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării Castelului G.
Cererea formează obiectul Dosarului nr. 7180/110/2009 al Tribunalului Bacău, a cărui judecată a fost suspendată la data de 15 aprilie 2011 până la soluţionarea prezentului dosar, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Prin urmare, în condiţiile în care, cererea de chemare în judecată formulată înlăuntrul termenului de prescripţie nu a primit niciuna dintre soluţiile enumerate în mod expres şi limitativ în cuprinsul alin. (2) al art. 16 din Decretul nr. 167/1958, este evident că în cauză a operat întreruperea termenului de prescripţie, între data de 20 septembrie 2007 (dată la care reclamanţii au cunoscut/trebuiau să cunoască atât prejudiciul cât şi pe cei posibil răspunzători de producerea lui) şi data formulării acţiunii ce formează obiectul prezentului litigiu, fiind nefondate susţinerile recurenţilor vizând împlinirea termenului de prescripţie.
Aşa fiind, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, iar soluţia de trimitere a cauzei pentru rejudecare pronunţată de curtea de apel în raport de necercetarea fondului este perfect legală, motiv pentru care, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi invocat de pârâţi, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii A.C.C., A.M. şi P.M.I. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1911/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 545/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
