ICCJ. Decizia nr. 545/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 545/2015
Dosar nr. 5445/62/2011*
Şedinţa publică de la 18 februarie 2015
Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1625/2011 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oraşul Rupea şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov, invocată de către aceştia prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acţiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighişoara, prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei achitată cu titlu de contravaloare facturi, suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalităţi calculate până la data de 12 aprilie 2011 şi în continuare 0,1% cu titlu de penalităţi calculate la debitul principal până la data achitării integrale.
Au fost respinse restul pretenţiilor.
A fost respinsă acţiunea promovată de către reclamanta SC C. SA Sighişoara, prin administrator judiciar H.B.R. IPURL în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Rupea şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanta SC C. SA Sighişoara, în calitate de executant, a încheiat cu Grupul Şcolar Industrial "Ş.O.I. din Rupea, transformat ulterior în Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, în calitate de achizitor, contractul de lucrări nr. 1331 din 14 noiembrie 2007, având ca obiect investiţia "Şcoala de arte şi meserii", aprobată prin H.G. nr. 454/2007.
Reclamanta a efectuat lucrările ce au căzut în sarcina sa, conform acordului de asociere nr. 1601 din 2 noiembrie 2007 intervenit între SC T.C. SRL Mediaş, SC C. SA Sighişoara şi SC G. SRL Mediaş şi a emis periodic facturi către achizitor - pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea.
Reclamanta a emis factura din 13 octombrie 2008 în valoare de 834.400,48 lei aferentă lucrărilor efectuate în vara anului 2008, care a fost achitată numai parţial, rămânând un rest de 575.212,48 lei neachitat.
De asemenea, reclamanta a mai executat o serie de lucrări, pentru care a emis facturile din 17 aprilie 2009, în valoare de 415.294,97 lei şi din 17 aprilie 2009 în valoare de 109.330,32 lei, rămase neachitate până la momentul promovării prezentei acţiuni.
Reclamanta a calculat până la data de 12 aprilie 2011 suma de 816.915,36 lei cu titlu de penalităţi, solicitând obligarea pârâtului şi la plata acestora, în continuare, în cuantum de 0,1% calculate la debitul principal până la data achitării integrale.
Împotriva acestei sentinţei, au declarat apel atât reclamanta SC C. SA, cât şi pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea, iar prin Decizia civilă nr. 77/Ap din 13 iunie 2012 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea şi a admis în parte apelurile formulate de apelantul pârât Centrul Bugetar nr. 1 Rupea şi apelanta reclamantă SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov, secţia civilă II pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Sighişoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâţii Centrul Bugetar nr. 1 Rupea şi Oraşul Rupea prin primar şi, în consecinţă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşul Rupea prin Primar şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 990.507,45 lei reprezentând contravaloare facturi şi suma de 288.630 lei cu titlu de penalităţi calculate până la data de 12 aprilie 2011 şi în continuare 0,1% cu titlu de penalităţi calculate la debitul principal până la data achitării integrale.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de natură comercială, care îşi are fundamentul juridic într-un contract de achiziţie publică, supus dispoziţiilor legii speciale prevăzute de art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, alin. (3) al art. 286 face trimitere la dispoziţiile generale cuprinse în art. 720 şi următoarele C. proc. civ.
S-a reţinut că pentru soluţionarea litigiilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, nu este necesară îndeplinirea concilierii directe.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiată excepţia de prematuritate a acţiunii faţă de lipsa alocării bugetare a fondurilor. Prevederile art. 13.2 stipulează termenul de plată a contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă în temeiul contractului de execuţie lucrări din 14 noiembrie 2007.
Plata acestor lucrări nu este condiţionată de alocarea unor resurse financiare necesare în acest sens.
Din acordul de asociere din 2 noiembrie 2007 rezultă că părţile semnatare au convenit să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ce decurg din executarea Contractului de execuţie lucrări nr. 1331/2007.
Calitatea procesuală pasivă a apelantului Centrul Bugetar nr. 1 este justificată prin faptul că în calitate de autoritate contractantă, a convenit la încheierea Contractului de execuţie lucrări nr. 1331/2007, al cărui obiect îl constituia înfiinţarea şi modernizarea unei şcoli de arte şi meserii.
Prin actul intitulat "protocol de colaborare" din data de 12 iunie 2009, între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Primăria Rupea, în care Inspectoratul Şcolar are calitatea de intermediar, au fost clar definite drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare. La art. 4 pct. 1 se prevede că fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiţii, campusuri şcolare şi şcoli de arte şi meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educaţiei în bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Şcolar Judeţean.
Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru investiţie, pentru anul 2008, a fost realizat cu aprobarea Unităţii Administrative Rupea.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie doar contravaloarea facturilor nr. 543/2008 şi nr. 643/2009, celelalte facturi menţionate în tabelul privind calculul penalităţilor, nu pot fi luate în discuţie pentru că nu fac obiectul debitului principal.
Pe de altă parte, a fost achitată parţial contravaloarea facturii nr. 543/2008 în două etape la date diferite, astfel încât penalităţile calculate la totalul sumei restante se suprapune cu celelalte zile de întârziere, fiind stabilite în mod eronat.
Ca urmare, suma de 288.630 lei cu titlu de penalităţi, calculate până la data de 12 aprilie 2011, vor fi datorate numai la factura nr. 646/2009 şi în continuare până la data achitării integrale a debitului. A accepta plata unor penalităţi în valoare de 816.915 lei şi în continuare 0,1% până la achitarea integrală a debitului, s-ar depăşi valoarea debitului datorat şi implicit s-ar încălca dispoziţiile Legii nr. 469/2002 art. 4 pct. 3.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureş şi pârâţii Centrul Bugetar nr. 1 Rupea şi Oraşul Rupea prin primar, iar prin Decizia nr. 3506 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cele două recursuri au fost admise iar Decizia nr. 77/Ap/2012 a Curţii de Apel Braşov a fost casată cu trimitere a cauzei pentru rejudecarea apelurilor, reţinându-se, în esenţă, că în cauză nu a fost lămurită situaţia de fapt privind calitatea procesuală activă a reclamantei, având în vedere că în contractul de achiziţie publică au calitate de executanţi trei societăţi comerciale, sunt încheiate ulterior acte adiţionale numai de două dintre acestea, se stabileşte că plăţile se vor achita direct către SC T.C.SRL şi SC C. SA, sau numai către SC C. SA.
Aşa fiind, nu s-a lămurit dacă pretenţiile reclamantei SC C. SA privesc numai lucrări executate de aceasta, dacă aceasta sau numai aceasta are sau nu calitatea procesuală activă.
În acelaşi sens nu s-a lămurit cine anume are calitate procesuală pasivă: numai Centrul Bugetar nr. 1 Rupea sau şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov şi respectiv Oraşul Rupea.
Nu s-a lămurit situaţia de fapt nici în ce priveşte cuantumul debitului pe care îl datorează pârâtul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea şi respectiv al penalităţilor datorate de acesta şi nu s-a stabilit care este culpa acestuia în neachitarea sumelor pretinse de reclamantă.
În timpul rejudecării apelurilor reclamanta SC C. SA a formulat o precizare a câtimii pretenţiilor deduse judecăţii în sensul că renunţă la judecata debitului principal în sumă de 990.507,45 lei ca urmare a stingerii acestei datorii prin compensarea unor creanţe reciproce.
Reclamanta şi-a precizat cuantumul penalităţilor la suma de 1.779.688,60 lei din care suma de 816.915,36 lei reprezintă penalităţi până la data de 12 aprilie 2011 iar suma de 962.773,24 lei reprezintă penalităţi din 13 aprilie 2011 până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii debitului principal. Totodată, s-au menţinut pretenţiile în sumă de 406.126,49 lei conform cererii introductive.
În rejudecarea apelurilor, prin Decizia civilă nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de apelantul liceul Ş.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea) împotriva Sentinţei civile nr. 1625 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov şi a încheierilor din şedinţa publică din data de 6 septembrie 2011 şi 25 octombrie 2011.
Au fost respinse excepţiile privind: lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, lipsa capacităţii de exerciţiu a pârâtei liceul Ş.O.I. Rupea (fostul Centrul Bugetar nr. 1 Rupea), prematuritatea şi inadmisibilitatea acţiunii pentru neefectuarea concilierii.
A fost admis în parte apelul formulat de către apelanta reclamantă SC C. SA Sighişoara prin administrator judiciar H.B.R. IPURL Târgu Mureş împotriva sentinţei civile menţionate, pe care a modificat-o în parte în sensul că: s-a luat act de renunţarea la judecata pretenţiilor în sumă de 990.507 lei şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.779.688,60 lei, reprezentând penalităţi de întârziere până la data de 10 decembrie 2013, data stingerii debitului principal.
Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a reţinut că investiţia "Şcoala de Arte şi Meserii" din cadrul Grupului Şcolar Industrial Rupea a fost decisă şi aprobată prin H.G. nr. 454/2007. Potrivit art. 5 din acest act normativ, sumele repartizate pentru această investiţie din bugetul de stat către bugetele locale se transferă prin intermediul Inspectoratelor Şcolare Judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.
În baza acestor dispoziţii legale a fost încheiat contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007 ce constituie un contract de execuţie de lucrări încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Acest contract, ce stă la baza pretenţiilor deduse judecăţii, a fost încheiat între Grupul Şcolar Industrial Ş.O.I. Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor) şi trei operatori economici printre care şi reclamanta SC C. SA Sighişoara.
În prezent, ca urmare a reorganizării unităţilor şcolare, liceul "Ş.O.I." Rupea este succesorul în drepturi a Grupului Şcolar Industrial.
Obligaţiile contractuale ce decurg din clauzele Contractului nr. 1331/2007 au putere de lege, conform art. 969 C. civ., între părţile contractante. Ori, în speţă, are calitatea procesuală activă SC C. SA, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate conform acordului de asociere, aspect ce nu face obiectul discuţiei în cadrul procesual dedus judecăţii. Celelalte două societăţi ce au semnat contractul în calitate de achizitor au formulat acţiuni în justiţie separate pentru contravaloarea unor facturi corespunzătoare lucrărilor executate de acestea. Practica asocierii comercianţilor în vederea câştigării şi semnării unor contracte de achiziţii publice este una frecventă şi pragmatică din punct de vedere comercial şi este în acord cu prevederile O.G. nr. 34/2013 privind contractul de achiziţii publice. Întrucât pretenţiile deduse judecăţii privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA, care este parte contractantă, în mod evident aceasta are calitate procesuală activă.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă aparţine, potrivit O.G. nr. 34/2013 şi a efectelor obligatorii ale contractului, autorităţii contractante care, în speţă, este liceul teoretic "Ş.O.I." Rupea, iar nu Inspectoratului Judeţean Braşov şi UAT Rupea. Acestea din urmă nu sunt părţi contractante iar calitatea acestora de ordonatori secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007, ar fi justificat chemarea în garanţie a acestor instituţii, însă nu constituie temei legal pentru calificarea obligaţiei de plată rezultând din contractul de achiziţie publică, ca fiind o obligaţie solidară astfel încât cererea reclamantei de a fi obligate aceste instituţii în solidar la plata contravalorii lucrărilor este lipsită de temei legal, soluţia instanţei de fond fiind corectă din acest punct de vedere.
S-a apreciat ca fiind legală soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte respingerea excepţiei prematurităţii acţiunii pentru lipsa alocării fondurilor bugetare, acest aspect neconstituind un motiv care să exonereze părţile în executarea obligaţiilor contractuale.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, s-a reţinut că potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, soluţionarea litigiilor privind executarea unor contracte de achiziţii publice are loc în condiţiile art. 7202, art. 7207 şi art. 7209 C. proc. civ., rezultând intenţia legiuitorului de a exclude aceste litigii din sfera de aplicare a procedurii concilierii reglementată de art. 7201 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte debitul principal în sumă de 990.507 lei ce reprezintă contravaloarea facturilor din 13 octombrie 2008 şi din 17 aprilie 2009 emise în baza contractului de achiziţii menţionat, s-a luat act de renunţarea la judecata acestor pretenţii ca urmare a stingerii acestei creanţe prin compensare la data de 10 decembrie 2013.
Referitor la pretenţiile constând în penalităţi de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60 lei s-a constatat că acestea au fost calculate şi sunt datorate, conform art. 13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi şi până la data stingerii debitului principal (10 decembrie 2013). Prin urmare, hotărârea atacată va fi modificată în ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor conform dispoziţiilor prezentei.
Referitor la pretenţiile în sumă de 406.126 lei s-a apreciat că motivele de apel invocate de către reclamantă sunt nefondate, iar soluţia instanţei de fond de respingere a acestora este dată în acord cu prevederile contractuale, întrucât suma de 7.256,99 lei reprezentând contravaloare energie electrică şi suma de 124.387 lei reprezentând cheltuieli de şantier reprezintă cheltuieli ce nu sunt datorate de către autoritatea contractantă deoarece, prin art. 12 alin. (2) din convenţia părţilor "costurile pentru consumul de utilităţi precum şi cel al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către executant".
În ceea ce priveşte suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziţionate şi deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziţionate, s-a reţinut că prin nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Braşov (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) în urma auditării conturilor de execuţie bugetară de la UAT Rupea către liceul "Ş.O.I." Rupea s-a constatat că "cheltuielile privind materialele nepuse în operă nu se regăsesc în custodia furnizorilor de lucrări", ele fiind încorporate în lucrările efectuate în avans şi care au făcut tocmai obiectul debitului principal din acţiunea dedusă judecăţii.
În fapt, prin procesul-verbal din 3 decembrie 2007 încheiat între autoritatea contractantă şi reclamanta SC C. SA aceasta din urmă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de construcţie "până la punerea efectivă în operă". Faţă de data încheierii acestui proces-verbal din 3 decembrie 2007 şi data întocmirii facturilor ce stau la baza pretenţiilor deduse judecăţii 13 octombrie 2008 şi 17 aprilie 2009 a rezultat că materialele date în custodie au fost puse în operă, fapt constatat şi cu ocazia auditului menţionat.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 272 C. proc. civ., apelul reclamantei a fost admis în parte pentru penalităţile de întârziere datorate până la stingerea debitului principal, iar apelul pârâtului liceul "Ş.O.I." Rupea a fost respins.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, atât reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureş, cât şi pârâtul liceul Ş.O.I. Rupea au declarat recurs.
În argumentarea recursului, reclamanta a criticat decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că aceasta este lacunar şi insuficient motivată, aspect ce echivalează cu nemotivarea acestuia, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Apreciază că aspectele invocate de către instanţa de apel în motivarea acestei soluţii nu pot fi avute în vedere, deoarece suma de 7.256,99 lei nu constituie contravaloarea energiei electrice consumate în vederea executării de C. SA a lucrărilor prevăzute în contractul încheiat cu intimatul de rang 1, ci contravaloarea energiei electrice consumate după data sistării lucrărilor, în vederea asigurării pazei şi conservării obiectivului ce face obiectul contractului în discuţie, la stadiul fizic existent la data sistării lucrărilor.
Lucrările de construcţii-montaj prevăzute în sarcina C. SA în baza contractului mai sus menţionat au fost sistate din cauze neimputabile reclamantei, respectiv din cauza lipsei surselor de finanţare necesare pentru continuarea şi finalizarea lucrărilor în termenele prevăzute în convenţia încheiată între părţi. Pentru aceste motive, costurile aferente asigurării pazei obiectivului în perioada cuprinsă între data sistării lucrărilor şi data expirării contractului (între care se află costurile privind energia electrică în cuantum de 7.256,99 lei) nu pot fi reţinute decât în sarcina intimaţilor-pârâţi.
Pe de altă parte, contrar opiniei instanţei de apel, cheltuielile de şantier în valoare de 124.387 lei sunt datorate de intimatul de rangul 1 în temeiul convenţiei încheiate cu C. SA, deoarece aceste cheltuieli urmau a fi facturate către intimatul-pârât liceul Ş.O.I.
Astfel, în motivarea deciziei recurate, instanţa nu a avut în vedere aspectele esenţiale cu privire la suma de 124.387 lei suportată de C. SA cu titlu de cheltuieli de şantier.
În fapt, lucrările de organizare şantier (prospecţiuni şi pregătire teren, transport şi amplasare barăci pentru muncitori, instalarea reţelei de energie electrică, organizarea şi instalarea fluxurilor de lucru etc. - în valoare mult mai mare decât cea rămasă) au fost executate înainte de începerea lucrărilor, iar valoarea totală a fost împărţită şi inclusă în valoarea facturilor emise, proporţional cu valoarea facturii raportat la valoarea întreagă a lucrării contractate. Lucrările nefiind finalizate, nu s-au emis facturi pentru întreaga valoare, astfel încât suma de 124.387,00 lei nu a putut fi cuprinsă în facturile ce urmau a fi emise până la finalizarea lucrării.
Recurenta arată că C. SA a achiziţionat pentru lucrarea contractată o macara turn în valoare de 105.135.00 lei. Această macara a fost achiziţionată exclusiv pentru această lucrare, ea nefiind necesară pentru alte lucrări ale societăţii reclamante. Din cauza întreruperii lucrărilor la primul nivel al construcţiei contractate, macaraua nu a fost utilizată, iar costul acesteia nu a putut fi inclusă (în limitele valorilor contractate) în facturile ce urmau a fi emise după edificarea nivelelor superioare.
Cu privire la respingerea pretenţiilor în cuantum de 207.902,3 lei, cu titlu de contravaloarea materialelor achiziţionate şi deteriorate din cauza întreruperii lucrărilor de construcţii, consideră că această soluţie este neîntemeiată. Astfel, apreciază că nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României nu are nicio relevanţă în speţă, deoarece acest document a fost întocmit cu mult timp după încetarea de către C. SA a lucrărilor de construcţii în baza Contractului nr. 1331/2007.
Mai mult, nota de constatare din 18 iunie 2013 a Curţii de Conturi a României nu a fost comunicată societăţii reclamante, motiv pentru care prevederile acesteia nu îi sunt opozabile şi, prin urmare, nu constituie un motiv întemeiat pentru respingerea pretenţiilor sus menţionate.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei recurate, instanţa nu motivează în fapt şi în drept soluţia de respingere a pretenţiilor în cuantum de 66.580,20 lei reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie 2008 - martie 2011, după cum au fost detaliate în cuprinsul cererii introductive. Mai precis, în motivarea hotărârii atacate, instanţa de apel nu face nicio referire cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, fapt care reprezintă o altă încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Apreciază ca fiind incident şi motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov şi U.A.T. Oraşul Rupea au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi, prin urmare, au obligaţia de a achita, în solidar cu intimatul-apelant liceul Ş.O.I. Rupea, penalităţile de întârziere de 1.779.668,9 lei.
Prin decizia recurată, instanţa a reţinut că doar liceul Ş.O.I. Rupea are calitate procesuală pasivă, nu şi intimaţii-pârâţi Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov şi U.A.T. Oraşul Rupea.
Consideră că decizia recurată este pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor H.G. nr. 454/2007 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011, ale art. 167 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data semnării contractului de execuţie de lucrări), coroborate cu dispoziţiile ale art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit prevederilor Legii nr. 1/2011 şi Legii nr. 84/1995 (în vigoare la data de 14 noiembrie 2007, data semnării Contractului de execuţie de lucrări nr. 1331/2007), unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se află instituţia de învăţământ, precum şi inspectoratul şcolar judeţean în subordinea căruia se află instituţia de învăţământ, au obligaţia de a vira către intimatul liceul Ş.O.I. sumele necesare în vederea acoperirii contravalorii lucrărilor efectuate de C. SA în baza contractului de execuţie de lucrări din 14 noiembrie 2007.
Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate şi, în consecinţă, admiterea apelului C. SA împotriva Sentinţei Tribunalului Braşov nr. 1625/C din 1 noiembrie 2011, astfel cum a fost formulat şi precizat, respectiv obligarea intimaţilor liceul Ş.O.I. Rupea, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov şi Oraşul Rupea, în solidar, la plata sumei de 1.779.668,9 lei, reprezentând penalităţi contractuale de întârziere calculate până la data de 10 decembrie 2013, data achitării debitului principal.
Obligarea intimaţilor, în solidar, la plata daunelor materiale în valoare de 406.126,49 lei, după cum urmează:
- 7.256,99 lei contravaloarea energiei electrice consumate la iluminatul nocturn (în perioada octombrie 2008 - martie 2010) a obiectivului a cărui realizare s-a contractat;
- 66.580,20 lei reprezentând cheltuieli de personal (salarii) cu paza obiectivului în perioada octombrie 2008 - martie 2011;
- 207.902,30 lei reprezentând valoarea materialelor deteriorate din cauza sistării lucrărilor la obiectivul contractat şi valoarea macaralei achiziţionate exclusiv pentru a fi folosită la acel obiectiv;
- 124.387,00 lei reprezentând parte din cheltuielile de organizare de şantier (aferent lucrărilor ce nu au putut fi executate din culpa pârâtei);
Obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unor daune-interese compensatorii în cuantum de 480.000,00 lei.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pârâtul liceul Ş.O.I. Rupea a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel, în rejudecare, nu a ţinut cont de dispozitivul deciziei de casare, mai mult, nu a analizat culpa pârâtului, iar în întregul ei, a pronunţat o decizie criticabilă, nelegată, sub aspectul reţinerii penalităţilor, mult mai mari, raportat la cuantumul debitului principal, dar şi nefondată, prin respingerea excepţiilor formulate de pârât, care fie nu au fost analizate, fie au fost respinse nefondat.
La data de 18 februarie 2015, recurentul-pârât liceul Ş.O.I. Rupea a transmis la dosar note scrise prin care a învederat instanţei că înţelege să nu mai susţină recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureş nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă, instanţa de control judiciar motivându-şi hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt reţinute, raportat la voinţa părţilor semnatare ale contractului de lucrări din 14 noiembrie 2007, ţinând cont, totodată, de îndrumările deciziei de casare.
Criticile recurentei nu susţin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, dar argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, decizia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de necontestat că în speţă pretenţiile deduse judecăţii derivă din contractul de execuţie de lucrări din 14 noiembrie 2007 încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, între Grupul Şcolar Industrial "Ş.O.I." Rupea - în calitate de autoritate contractantă (achizitor), actualmente Liceul "Ş.O.I. Rupea - succesor în drepturi al Grupului Şcolar Industrial, urmare a reorganizării unităţilor şcolare, şi trei operatori economici printre care şi reclamanta SC C. SA Sighişoara.
Pornind de la cadrul legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, este în obligaţia instanţei de apel să examineze în mod real voinţa părţilor semnatare ale contractului încheiat, or, în cauză, în acest mod a procedat şi instanţa de apel.
Argumentat şi legal motivat, s-a reţinut cu justeţe că în speţă SC C. SA are calitate procesuală activă, întrucât este parte în contract în calitate de achizitor pentru partea de lucrări executată de această societate, conform acordului de asociere, iar pretenţiile deduse judecăţii privesc lucrări efectuate doar de SC C. SA, calitatea procesuală pasivă aparţinând, potrivit O.G. nr. 34/2006 autorităţii contractante care, în speţă, este Liceul Teoretic "Ş.O.I. Rupea.
Contrar susţinerilor recurentei, s-a reţinut în mod legal că Inspectoratului Judeţean Braşov şi UAT Rupea nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât calitatea lor de ordonatori secundari de credite, conform H.G. nr. 454/2007 în baza căreia a fost decisă şi aprobată investiţia "Şcoala de Arte şi Meserii" din cadrul Grupului Şcolar Industrial Rupea, nu constituie temei legal pentru calificarea obligaţiei de plată rezultată din contractual de achiziţie publică, ca fiind o obligaţie solidară, astfel cum pretinde recurenta.
Aşa fiind, s-a arătat în mod corect că pretenţiile constând în penalităţi de întârziere în sumă totală de 1.779.688,60 lei au fost calculate şi sunt datorate, conform art. 13.2 din contractul din 14 noiembrie 2007 după împlinirea temeiului contractual de 28 de zile de la data comunicării celor două facturi (nr. 543/2008 şi nr. 643/2009) şi până la data stingerii debitului principal prin compensarea unor creanţe reciproce (10 decembrie 2013).
În speţă, nu se poate face abstracţie de principiul esenţial în dreptul civil al libertăţii de voinţă, astfel că acordul părţilor cu privire la contravaloarea energiei electrice şi la cheltuielile de şantier fie ele chiar şi în perioada întreruperii din vina pârâtului a lucrării achiziţionate, nu poate fi complinit de instanţa de judecată, întrucât ar presupune o încălcare a dispoziţiilor art. 969 C. civ., câtă vreme părţile au convenit expres la art. 12 alin. (2) din convenţia încheiată "costurile pentru consumul de utilităţi precum şi cel al contoarelor sau al altor aparate de măsurat se suportă de către executant", respectiv de reclamanta SC C. SA.
Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.
Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Astfel, apelul, prin efectul său devolutiv, a permis instanţei de apel să concluzioneze că în ceea ce priveşte suma de 207.902,30 lei reprezentând materiale achiziţionate şi deteriorate din cauza întreruperii din vina pârâtului a lucrării, faţă de data încheierii procesului-verbal din 3 decembrie 2007 prin care autoritatea contractantă s-a obligat să păstreze în custodie o serie de materiale de construcţie "până la punerea efectivă în operă" şi data întocmirii facturilor ce stau la baza pretenţiilor deduse judecăţii 13 octombrie 2008 şi 17 aprilie 2009 reiese că materialele date în custodie au fost puse în operă, aspect ce rezultă şi din nota de constatare din 18 iunie 2013 întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Braşov în urma auditării conturilor de execuţie bugetară de la UAT Rupea către Liceul Ş.O.I. Rupea.
În condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar exced competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ.
Fără a reitera considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.
Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L Târgu Mureş împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat, menţinând decizia instanţei de apel ca fiind legală.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de casare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 302 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs formulată de pârâtul liceul Ş.O.I. Rupea şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Se constată că în sarcina recurentului-pârât a fost stabilită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.954 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar la data de 18 februarie 2015 recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a învederat instanţei că înţelege să nu mai susţină recursul declarat în cauză.
Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Prin urmare, constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, iar recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare nici la acest termen de judecată, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ş.O.I. Rupea împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar H.B.R. I.P.U.R.L. Târgu Mureş împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtul liceul Ş.O.I. Rupea împotriva Deciziei civile nr. 107/Ap din 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 831/2015. Civil → |
|---|
