ICCJ. Decizia nr. 558/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE OE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 558/2015
Dosar nr. 55970/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti în data de 23 iulie 2014, S.C.P.E.J. „M. şi Asociaţii" a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia titlu de creanţă nr. 9980 din 03 august 2009 prin care, în sarcina debitorului cu sediul indicat a fi în localitatea Târgovişte, jud. Dâmboviţa, a fost stabilită obligaţia de plata a unor sume de bani.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665 C. proc. civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2014 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte reţinând, în esenţă, efectele Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. ca şi aplicabilitatea art. 528 alin. (2) şi art. 107 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte în data de 11 noiembrie 2014, sub nr. 55970/3/2014.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2014, în vederea stabilirii competenţei, instanţa a solicitat petentei să depună la dosar un extras de informare de la O.N.R.C. cu privire la debitoarea SC J.U.K. Ltd Târgovişte, sens în care a petenta a depus la dosar un extras de pe site-ul M.F.P., arătând ca societatea debitoare nu este înregistrată la Registrul Comerţului.
Prin sentinţa civilă nr. 4750 din 11 decembrie 2014, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictui negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Judecătoria Târgovişte a reţinut, la rândul sau, că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituţională, revenind asupra jurisprudenţei sale anterioare, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 138/2014, s-a stabilit că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului.
S-a mai constatat că dispoziţiile modificatoare menţionate nu conţin însă şi norme tranzitorii, astfel că, prin aplicarea principiilor generale incidente în cazul succesiunii în timp a normelor legale procedurale art. 24 C. proc. civ.) nu se poate ajunge la aplicarea unei norme declarate neconstituţionale, întrucât aceasta ar presupune lipsirea hotărârilor Curţii Constituţionale de efectul obligatoriu ai acestora, efect ce operează de la data publicării în M. Of., conform art. 147 alin. (4) din Constituţie.
În acest context, s-a apreciat că elementul de legătură care trebuie avut în vedere în scopul determinării instanţei competente teritorial este sediul societăţii debitoare.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada că sediul societăţii debitoare este în municipiul Târgovişte, astfel cum a pretins petentul, ci, dimpotrivă, din răspunsul depus la dosar la solicitarea instanţei (fila 4) reiese că societatea debitoare nu figurează înregistrată la O.N.R.C.; pe de alta parte, din extrasul de informare de pe site-ul M.F.P., rezultă că ultima înregistrare datează din anul 2007, iar localitatea Târgovişte este indicată ca o simplă adresă.
Totodată, Judecătoria Târgovişte a mai reţinut ca potrivit art. 227 C. civ., sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului, iar art. 229 C. civ. prevede că dovada sediului se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru respectiva persoană juridică.
S-a apreciat că, de altfel, adresa indicată nici nu poate fi considerată sediul societăţii menţionate întrucât aceasta este, în realitate, sediul Prefecturii Dâmboviţa.
Constatând că sediul debitoarei nu poate fi stabilit şi că potrivit regulilor prevăzute pentru cererile contencioase competenţa nu poate fi determinată (art. 528 alin. (2) C. proc. civ.), Judecătoria Târgovişte a considerat că, în temeiul art. 528 alin. (3) C. proc. civ., se impune, raportat ia dispoziţiile art. 132 şi 529 C. proc. civ., admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate in favoarea Judecătoriei sectoruiui 3 Bucureşti, instanţa în raza căreia îşi are sediul petentul.
Analizând conflictul negativ de competenţă în condiţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, având în vedere următoarele considerente:
Aşa cum corect au reţinut cele două instanţe, cererea de încuviinţare a a executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc şi înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 la data de 23 iulie 2014, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care dispoziţiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituţionafe, astfel că, în mod corect ambele instanţe au reţinut că această normă nu mai poate fi considerată aplicabilă în vederea determinării competenţei teritoriale pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.
În absenţa unor dispoziţii speciale cu privire la competenţa teritorială a instanţei învestite cu cererea de încuviinţare a executării silite, pentru cererile formulate în intervalul 17 iunie 2014 (data publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale) - 19 octombrie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, aceasta urinează a fi determinată potrivit regulilor prevăzute de codul de procedură civilă pentru procedura necontencioasă judiciară, respectiv de art. 528 C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din art. 528 alin. (2) C. proc. civ. dacă cererea necontencioasă nu este în legătură cu o cauză în curs de soluţionare, „competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase."
Potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv Decizia titlu de creanţă nr. 9980 din 03 august 2009 emisă de A.S.S.I., actualmente A.A.D.R., factura din 03 august 2009, somaţia din 19 martie 2014 şi confirmarea de primire din data de 18 august 2014 (acte aflate la filele 7-12 din dosarul Judecătoriei sectoruiui 3 Bucureşti), rezultă că sediul debitoarei este în mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa.
Prin urmare, având în vedere aceste menţiuni din cuprinsul titlului executoriu, în aplicarea dispoziţiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sector 3 Bucureşti a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Judecătoria Târgovişte, învestită prin hotărârea de declinare a competenţei a procedat la efectuarea de verificării propriei competenţe, în temeiul art. 529 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., conform cărora:
„Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.
Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente."
Înalta Curte constată că norma de competenţă reglementată de art. 528 alin. (2) C. proc. civ. este o normă de competenţă relativă, dar cu toate acestea, prin derogare de la dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. privind regimul de invocare a necompetenţei de ordine privată, derogare instituită în materia procedurii necontencioase prin prevederile art. 529 anterior citate, rezultă că instanţa sesizată prin declinarea de competenţă avea la îndemână mijlocul procedural de a invoca excepţia de necompetenţă teritorială.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ., au fost solicitate petentei lămuririle considerate necesare în clarificarea criteriului legal incident pentru stabilirea competenţei teritoriale, anume sediul debitorului.
În considerarea relaţiilor obţinute de creditoare de pe site-ul M.F.P. (fila 5 dosar), Judecătoria Târgovişte cu încălcarea dispoziţiilor art. 227 şi 229 C. civ. (în absenţa unor probe directe privind sediul debitoarei - actul constitutiv, statutul persoanei juridice sau înregistrările în registrele de publicitate prevăzute de lege (Registrul Comerţului, iar nu de la M.F.P.), a procedat ia aplicarea unei prezumţii judiciare, stabilind în mod eronat că în absenţa identificării unui altui sediu (faptul pozitiv vecin şi conex) decât cei care rezultă din actele dosarului, devine cert un fapt negativ - anume că sediul debitoarei nu poate fi în municipiu! Târgovişte, jud, Dâmboviţa, întrucât la acea adresă se află sediul Prefecturii jud. Dâmboviţa; or, o astfel de concluzie contravine regulilor privind stabilirea şi aplicarea prezumţiilor judiciare (art. 329 rap. la art. 327 C. proc. civ.), astfel că nu ar putea fi reţinută.
Ca atare, pe baza acestei concluzii, Judecătoria Târgovişte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 528 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa, iar daca nicîuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipalităţii Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti."
În consecinţă, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgovişte, în conformitate cu dispoziţiile art. 528 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, astfel cum reiese din actele dosarului sediul debitoarei, (criteriul legal incident) se află în mun. Târgovişte, jud. Damboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 20! 5.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 559/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
