ICCJ. Decizia nr. 655/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 655/2015
Dosar nr. 2586/99/2007*
Şedinţa publică din 11 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea depusă la Dosarul nr. 2586/99/2007, la data de 29 mai 2014, petenta SC T.C. SA Iaşi a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., în sensul precizării exacte a suprafeţelor de teren la a căror restituire către reclamanţi a fost obligată, prin raportare la cartea funciara a fiecărei parcele.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2062 10 decembrie 2008, lămurită prin încheierea 251 din 18 mai 2009, s-au dispus următoarele:
"Obligă pârâta, SC T.C. SA Iaşi, să le restituie în natură reclamanţilor şi intervenientului suprafaţa de 916 mp, adică suprafaţa de 746 mp, delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 şi 170 mp, delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 şi 19, 20, 21, 22, 191, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren, pe care le deţine pârâta."
Întrucât dispozitivul hotărârii nu cuprinde şi menţionarea cărţilor funciare, respectiv a numerelor cadastrale aferente suprafeţelor de teren de 746 mp şi 170 mp (în fizic 116 mp), SC T.C. SA Iaşi a solicitat lămurirea hotărârii în sensul precizării exprese şi a acestor identificări cadastrale.
A menţionat petenta că, în momentul în care a solicitat O.C.P.I. Iaşi efectuarea înscrierilor bunurilor imobile restituite în cartea funciară, în scopul dezmembrării suprafeţelor ce nu se mai află în proprietatea ei, solicitarea a fost respinsă prin încheierea nr. 5323 din 30 mai 2014, O.C.P.I. Iaşi constatând că suprafaţa de 746 mp nu este identificabilă.
A făcut menţiunea că suprafaţa de 170 mp (în fizic 116 mp), iar suprafaţa de 746 mp este alcătuită din alte trei parcele, respectiv 71 mp în C.F. veche, 449 mp în C.F. veche şi 226 mp în CF., aşa cum rezultă şi din lămurirea adusă chiar de expertul R.P., care a elaborat raportul de expertiză judiciară în prezenta cauză.
În consecinţă, SC T.C. SA Iaşi a solicitat ca dispozitivul hotărârii să aducă lămurirea solicitată, î n sensul de a fi obligată la restituirea î n natură a suprafeţei de 916 mp (î n fizic 862 mp), ce include suprafaţa de 746 mp, alcătuită din: 71 mp - situaţi în sectorul cadastral 64, în parcela cadastrală veche, 449 mp - situaţi î n sectorul cadastral 64, în parcela cadastrală veche şi 226 mp - situaţi în sectorul cadastral în C.F. şi 170 mp, în fizic 116 mp, eroare ce face obiectul unei alte cereri de îndreptare eroare materială.
SC T.C. SA a subliniat că, în lipsa acestor menţiuni, este imposibilă punerea î n executare a hotărârii pronunţate şi efectuarea formelor de publicitate imobiliară.
În concluzie, a solicitat ca în loc de: "obligă pârâta SC T.C. SA Iaşi să le restituie în natură reclamanţilor şi intervenientului suprafaţa de 916 mp, adică suprafaţa de 746 mp delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 şi 170 mp delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 şi 19 , 20, 21, 22, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren pe care le deţine pârâta", d ispozitivul sentinţei civile să precizeze: "obligă pârâta SC T.C. SA Iaşi să le restituie în natură reclamanţilor şi intervenientului suprafaţa de 862 mp, adică suprafaţa de 746 mp delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24, 23, ID, 8, alcătuită din 71 mp, situaţi în sectorul cadastral 64, în parcela cadastrală veche (restul de suprafaţă de 195 mp din parcela cadastrală veche rămânând în proprietatea pârâtei), 449 mp situaţi în sectorul cadastral 64, în parcela cadastrală veche (restul de suprafaţă de 109 mp rămânând în proprietatea pârâtei) şi 226 mp situaţi în sectorul cadastral, în C.F. şi respectiv 116 mp delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 şi 10, 20, 21, 22, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren pe care le deţine pârâta."
SC T.C. SA a mai solicitat ca lămurirea să specifice şi diferenţa de suprafaţă de teren ce rămâne în proprietatea ei.
Prin încheierea nr. 248 din 09 iulie 2014, Tribunalul Iaşi a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, formulată de SC T.C. SA Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că cererea este neîntemeiată având în vedere următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2062 din 10 decembrie 2008 dată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 2586/99/2007 a fost obligată pârâta să restituie în natură reclamanţilor şi intervenientului suprafaţa de 916 mp (formată din suprafeţele de 746 mp şi 170 mp), conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren pe care le deţine.
Cauza a parcurs toate fazele procesuale, fiind analizată atât în apel, cât şi în recurs, pe fondul ei, prin Decizia civilă nr. 102 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi Decizia civilă nr. 1922 din 22 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, fiind respinse atât apelul, cât şi recursul declarate de SC T.C. SA Iaşi.
În speţă dispozitivul sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iaşi nu cuprinde dispoziţii potrivnice şi instanţa a constatat că nu sunt necesare nici lămuriri suplimentare. Instanţa de fond s-a pronunţat conform cererii cu care a fost învestită şi probelor administrate în cauză.
Prin cererea de lămurire a dispozitivului s-a solicitat, de fapt, o completare a dispozitivului sentinţei şi o modificare a hotărârii, care nu sunt posibile pe calea unei astfel de cereri.
SC T.C. SA Iaşi a declarat apel, considerând încheierea tribunalului nelegală.
Apelanta susţine că, deşi şi-a precizat cererea de lămurire, în sensul că nu solicită constatarea vreunei erori materiale vizând suprafaţa terenului restituit în natură, ci doar identificarea cadastrală a terenului şi precizarea întinderii dispozitivului, instanţa de fond a respins cererea, apreciind că se solicita, de fapt, o completare a hotărârii.
Menţionează apelanta că a făcut dovada, cu încheieri emise de O.C.P.I. Iaşi, că dispozitivul sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008, în forma actuală, nu poate fi pus în executare, întrucât terenul restituit în natură nu este identificat cu claritate, fiind necesară lămurirea dispozitivului sub acest aspect.
Apelanta subliniază că nu contestă nici întinderea, nici locaţia acestui teren, astfel încât nu se poate vorbi de o completare sau modificare a dispozitivului cu un capăt nou de cerere. Singura solicitare a fost de a se preciza şi numerele cadastrale, pentru lămurirea suprafeţei revendicate, pentru a putea face menţiunile care se impun la O.C.P.I. Iaşi, mai ales în condiţiile în care parcelele respective sunt unite cadastral cu suprafaţa rămasă în proprietatea SC T.C. SA Iaşi.
Susţine apelanta că, pe de o parte, plăteşte în continuare impozite pentru suprafaţa restituită în natură, iar, pe de altă parte, nu poate să-şi exercite atributele de proprietar asupra suprafeţelor de teren rămase în proprietatea sa, întrucât nu poate proceda la dezmembrarea terenului.
Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. vizează tocmai situaţiile în care dispozitivul nu poate fi pus în executare întrucât nu este clară întinderea sa, astfel încât - apreciază apelanta - cererea sa este admisibilă şi temeinică, păstrarea dispozitivului în forma actuală conducând la inutilitatea demersului juridic.
În ceea ce priveşte a doua solicitare, vizând lămurirea dispozitivului, în sensul de a preciza dacă acţiunea a fost admisă în totalitate sau în parte, apreciază apelanta că şi această cerere urmăreşte lămurirea hotărârii judecătoreşti pronunţate, întrucât conduce încă odată la imposibilitatea exercitării de către SC T.C. SA Iaşi a atributelor de proprietar asupra suprafeţei nerestituite, raportat la formularea acţiunii introductive de către reclamanţi, pentru revendicarea unei suprafeţe de 4.337 mp.
Solicită apelanta ca lămurirea să vizeze şi diferenţa de suprafaţă de teren ce rămâne în proprietatea sa, întrucât comunicarea cu O.C.P.I. Iaşi este extrem de dificilă, iar oficiul sus - menţionat respinge efectuarea oricăror menţiuni care nu sunt precizate în mod expres printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Prin Decizia nr. 272 din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăţi la punerea în executare a hotărârii.
În prezenta cauză, Curtea de apel a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 2062 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a dispus obligarea SC T.C. SA Iaşi să restituie în natură reclamanţilor P.V., P.L., G.C.L., C.M.S. şi intervenientului, R.G.D. suprafaţa de 916 mp (suprafaţa de 746 mp şi de 170 mp), conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren, pe care le deţine pârâta.
Prin încheierea nr. 174 din 18 martie 2009, Tribunalul Iaşi a admis cererea formulată de G.C.L., C.M.S., P.V. şi P.L. privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 şi a dispus ca în dispozitivul sentinţei să se înscrie că obligă pârâta SC T.C. SA Iaşi să le restituie în natură reclamanţilor şi intervenientului suprafaţa de 916 mp, adică suprafaţa de 746 m, delimitată de pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 67, 66, 65, 25, 24, 23, D, 8 şi 170 mp, delimitată de pct. 1, 2, 3, 22, 1 şi 19, 20, 21, 22,19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren, pe care le deţine pârâta."
Ulterior, prin încheierea nr. 251 din 18 mai 2009, Tribunalul Iaşi a dispus, la cererea reclamanţilor intimaţi, lămurirea dispozitivului încheierii nr. 174 din 18 martie 2009, în sensul că, la coordonatele suprafeţei de 170 mp să se înscrie pct. 1, 2, 3, 22, 1 şi 19, 20, 21, 22,19¹, 19, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul R.P. - plan de situaţie 2 - anexa 10 şi construcţiile situate pe teren, pe care le deţine pârâta.
Raportat la cele expuse, Curtea de apel a constatat că dispozitivul sentinţei civile nr. 2062 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iaşi a fost lămurit de către instanţa care l-a pronunţat şi este clar, putând fi pus în executare fără nicio dificultate.
Astfel, solicitarea apelantei de a se preciza identificarea cadastrală a terenului pe care trebuie să-l predea reclamanţilor intimaţi şi intervenientului intimat şi dacă acţiunea a fost admisă în parte sau în totalitate, precum şi suprafaţa de teren care rămâne în proprietatea sa după restituirea suprafeţei de 916 mp excede procedurii reglementate de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., nefiind de natură a concura la punerea în executare a sentinţei mai sus menţionate.
S-a considerat că susţinerea apelantei referitoare la faptul că nu poate să-şi exercite atributele de proprietar asupra suprafeţelor de teren rămase în proprietatea sa, întrucât nu poate proceda la dezmembrarea terenului rămas în proprietatea sa şi nu poate colabora în acest sens cu O.C.P.I. Iaşi nu este posibil a fi valorificată în cadrul acestei proceduri, ci, eventual, pe căile reglementate de Legea nr. 7/1996.
Tot astfel, instanţa nu a primit nici susţinerea referitoare la împrejurarea că apelanta plăteşte în continuare impozite pentru suprafaţa restituită în natură, deoarece aceasta nu are legătură cu cererea dedusă prezentei judecăţi.
Curtea de apel a constatat că SC T.C. SA nu a susţinut şi nu a probat că ar fi încercat să pună în executare sentinţa tribunalului şi că ar fi întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte predarea terenului menţionat în dispozitiv şi identificat de expertul tehnic în cursul procesului, ci a făcut referiri doar la respingerea cererilor sale de dezmembrare a terenului rămas în proprietatea sa de către O.C.P.I. Iaşi.
Faţă de cele ce preced, instanţa de apel a apreciat că încheierea tribunalului a fost dată printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta cu motivarea că a solicitat stabilirea exactă a suprafeţelor de teren la a căror restituire către intimaţi a fost obligată. De o manieră contradictorie, instanţa de apel reţine, pe de o parte, că nu a susţinut şi nu a probat ca ar fi încercat să pună în executare sentinţa tribunalului şi că ar fi întâmpinat dificultăţi, iar pe de altă parte, menţionează că s-au făcut referiri la respingerea cererilor de dezmembrare a terenului rămas în proprietatea sa, de către O.C.P.I. Iaşi.
Precizează că formele de publicitate imobiliară sunt o formă de punere în executare, întrucât acestea asigură evidenţa corectă a cărţilor funciare, a drepturilor de proprietate ale titularilor lor, în conformitate cu dispoziţiile Legii 7/1996 şi reprezintă şi o formă de predare a bunurilor care şi-au schimbat proprietarul. Scopul unei hotărâri judecătoreşti şi motivaţia pentru care justiţiabilii apelează la intervenţia instanţelor de judecată este tocmai pentru ca situaţii juridice, cum sunt cele ce vizează existenţa şi întinderea drepturilor de proprietate, corecta lor identificare, să fie lămurite, atât pentru protejarea drepturilor părţilor, cât şi a ordinii de drept. Cât timp nu conţine menţiuni clare, de natură să conducă la punerea sa în executare fără dificultăţi, o hotărâre judecătorească devine lipsită de finalitate şi de sens, o piedică în calea ordinii de drept, adică exact opusul scopului pentru care a fost pronunţată.
Cu privire la motivul invocat de instanţa de apel, vizând posibilitatea părţii de a-şi valorifica pretenţiile în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 7/1996, arătă că plângerea împotriva încheierilor O.C.P.I. a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 12589/2014 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosar nr. 21429/245/2014. Motivaţia vizează lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să indice exact numerele cadastrale ale suprafeţei restituite.
În aceste condiţii, cererile de lămurire dispozitiv sunt respinse cu îndrumarea de a apela la procedura prevăzută de Legea 7/1996, iar plângerile O.C.P.I. sunt respinse pentru că nu se poate identifica terenul retrocedat prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la susţinerile instanţei de apel în sensul că cererea excede instituţiei juridice prevăzute de disp. art. 2811 C. proc. civ. vechi, apreciază că acestea vizează o interpretare greşită a textului de lege indicat. Astfel, nu solicită o completare a hotărârii noi, ci doar identificarea întinderii obiectului cu privire la care s-a pronunţat deja instanţa de judecată, în condiţiile în care rezultă din înscrisurile depuse la dosar că instituţiile statului nu consideră drept clar dispozitivul hotărârii.
Intimaţii au formulat întâmpinare invocând în principal nulitatea recursului.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor recurate, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât se invocă nelegala interpretare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. în situaţia dedusă judecăţii.
Astfel obiectul cererii de lămurire dispozitiv constă în solicitarea petentei de a identifica prin numere cadastrale terenul restituit intimaţilor, reclamanţi în litigiul principal, susţinând că, în lipsa acestui element, nu poate intabula dreptul de proprietate asupra terenului ce i-a rămas după dezmembrarea lui în favoarea intimaţilor. De asemenea solicită a se preciza dacă admiterea acţiunii a avut loc în parte sau în totalitate de asemenea în scopul identificării suprafeţei rămase în proprietatea sa, în condiţiile în care suprafaţa asupra căreia a purtat litigiul s-a dovedit, în fapt, a fi mai mică decât cea scriptică avută în vedere în dosar.
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Pe calea prevăzută de norma legală mai sus evocată nu pot fi analizate chestiuni care privesc fondul pricinii, nu se poate obţine completarea hotărârii şi nu se poate solicita instanţei să-şi interpreteze propria hotărâre.
Instanţele de fond au apreciat că solicitarea petentei nu constituie o cerere de lămurire a dispozitivului ci excede cadrului legal reprezentat de art. 2811 C. proc. civ. în condiţiile în care presupune modificarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea în natură a 916 mp.
Recurenta susţine că doreşte fixarea întinderii obiectului material în condiţiile în care i s-a respins cererea de intabulare, apreciind că aceasta este singura modalitate, neavând deschisă calea procedurii reglementate de Legea nr. 7/1996.
În realitate, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa învestită cu soluţionarea cererii de lămurire dispozitiv, nemulţumirea petentei vizează întinderea dreptului de proprietate stabilită pentru părţile din dosar (atât pentru terenul ce a revenit reclamanţilor, cât şi pentru terenul rămas în proprietatea petentei) prin hotărârea judecătorească în raport de care s-a formulat o atare solicitare, aspect ce ţine de fondul cauzei şi nu poate fi analizat prin intermediul procedurii judiciare reglementate de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
De altfel, instanţa de fond a lămurit, prin încheierile din 18 martie 2009 şi 18 mai 2009, dispozitivul hotărârii în sensul că a preluat constatările raportului de expertiză ce fusese omologat în cauză cu privire la delimitarea pe schiţa de plan, cu puncte de reper, a suprafeţelor pe care petenta a fost obligată să le restituie reclamanţilor şi intervenientului. Din acest punct de vedere identificarea terenului este explicitată clar şi nu rezultă că părţile au avut nevoie de lămuriri suplimentare. Împrejurarea învederată de petentă în sensul că suprafeţele scriptice descrise în dispozitivul hotărârii nu corespund celor reale desfăşurate pe terenul în litigiu, constituie un aspect nou de fond ce se impunea a fi verificat în cadrul procedurii judiciare menită a statua asupra fondului litigiului.
Prin urmare, în mod corect instanţele de fond au reţinut că problema stabilirii întinderii dreptului de proprietate reprezintă o chestiune ce ţine de fondul cauzei, întrucât vizează modificarea suprafeţelor atribuite de instanţă în posesia părţilor, împrejurare care excede procedurii judiciare a lămuririi dispozitivului şi nu poate fi dezbătută ori dezlegată în cadrul acesteia.
Pe cale de consecinţă, orice solicitări cu privire la clarificarea întinderii suprafeţei de teren aferentă imobilului restituit nu puteau fi analizate în prezenta procedură în cadrul căreia nu este permis instanţei să schimbe dispozitivul hotărârii şi să încalce astfel puterea de lucru judecat a acesteia.
Nici a statua dacă acţiunea a fost admisă în parte sau în tot nu poate face obiectul unei lămuriri în sensul art. 2811 C. proc. civ., dedusă judecăţii, în condiţiile în care se subsumează aceluiaşi aspect al întinderii suprafeţelor de teren pentru care a fost recunoscut dreptul de proprietate al părţilor.
Faptul că recurentei i s-au solicitat date suplimentare la intabularea în C.F. constituie o situaţie distinctă de problema dreptului de proprietate dezlegată în prezenta cauză, dezmembrarea parcelelor şi atribuirea numerelor cadastrale urmând a fi lămurită în procedura respectivă şi după regulile impuse de reglementările în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Faţă de aceste considerente, constatând că instanţa de apel a interpretat corect limitele în care art. 2811 C. proc. civ. permite lămurirea unor aspecte soluţionate prin hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC T.C. SA împotriva Deciziei nr. 272 din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 656/2015. Civil → |
|---|
