ICCJ. Decizia nr. 664/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 664/2015
Dosar nr. 210/1/2015
Şedinţa publică din 11 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă ,a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.B.O.R. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor împotriva Deciziei nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi împotriva încheierilor pronunţate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 6 noiembrie 2012 şi 17 septembrie 2012 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta R.N.P.R. - D.S. Suceava şi de intervenienta F.P.F.S. împotriva aceleiaşi decizii. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - intervenientă H.I.
Împotriva acestei decizii, la data de 16 ianuarie 2015, a formulat contestaţie în anulare Fundaţia F.B.O.R. al Bucovinei, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.
A apreciat că hotărârea instanţei s-a întemeiat pe o eroare materială şi că este ilegală, motivat de faptul că, respingând recursul, instanţa a omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate.
Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil, având în vedere dispoziţiile tranzitorii reglementate prin art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum şi data înregistrării acţiunii introductive de instanţă în sistemul Ecris, respectiv 12 aprilie 2001, se constată că litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text preluat prin art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din noul cod, invocat de contestatoare ca temei al cererii, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În înţelesul textului de lege menţionat, care reglementează contestaţia în anulare specială, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.
Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.
Se observă că în speţă, calea extraordinară de atac nu este motivată conform legii, contestatoarea prevalându-se de textul de lege menţionat, fără a indica însă în concret motivele şi fără a particulariza textele legale invocate la speţă.
Se constată, de asemenea, că partea nu era îndreptăţită la promovarea unei căi extraordinare de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (care presupun săvârşirea unei greşeli materiale sau omisiunea cercetării unui motiv de recurs), în situaţia în care nu se cunoaşte dacă respectiva hotărâre este sau nu susceptibilă de a fi criticabilă pentru motivele de contestaţie invocate atâta timp cât neredactată fiind nu se poate cunoaşte în mod obiectiv dacă soluţia pronunţată este rezultat al unei erori materiale ori dacă instanţa de recurs a lăsat, într-adevăr, necercetat vreun motiv de recurs.
Prezumţia părţii în sensul că instanţa de recurs ar fi săvârşit aceste erori nu este suficientă pentru a justifica promovarea unei căi extraordinare de atac care este supusă anumitor rigori procedurale (vizând motivele, care se constituie în cauza juridică a contestaţiei în anulare) nerespectate în speţă.
Cum contestatoarea nu a formulat în concret şi nu a dezvoltat în vreun mod niciunul din motivele de contestaţie în anulare la care a făcut referire în mod generic, simpla cerere formulată nu poate avea semnificaţia juridică a unei motivări, astfel cum este impusă prin textul legal.
Promovarea unei contestaţii în anulare presupune raportarea la nişte motive limitative, pe care partea care exercită calea de atac le cunoaşte când recurge la o atare procedură judiciară.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de Fundaţia F.B.O.R. al Bucovinei împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 663/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 665/2015. Civil → |
|---|
