ICCJ. Decizia nr. 642/2015. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 642/2015
Dosar nr. 1035/255/2012
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Marghita la data de 14 mai 2012, reclamanta Parohia Greco-Catolică S. a chemat în judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Română S. solicitând evacuarea acesteia din imobilele cu nr. cadastral XX înscrise în CF nr. AA Chişlaz (biserică) şi 144 mp teren aferent, precum şi din imobilele cu nr. cadastral YY şi ZZ, reprezentând casa parohială, magazie, anexe şi 3920 mp teren aferent:
Prin sentinţa nr. 727 din 15 mai 2013, Judecătoria Marghita-Bihor a admis acţiunea. A dispus evacuarea pârâtei din imobilele mai sus individualizate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit situaţiei de carte funciară imobilele sunt amplasate pe nr. cadastral XX şi WW înscrise în CF nr. AA Chişlaz biserica şi 144 mp teren aferent, nr. cadastral YY înscris în CF BB Chişlaz, casa parohială, magazie şi anexe şi 3920 mp teren aferent.
În temeiul dispoziţiilor art. 900 C. civ. dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Conform art. 555 din acelaşi cod, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În calitatea de proprietară asupra imobilelor ce fac obiectul litigiului de faţă, reclamanta este îndreptăţită, potrivit art. 555 C. civ., să posede, să folosească şi să dispună de acestea.
Orice altă persoană, inclusiv pârâta, este îndatorată de a se abţine de la orice acte care împiedică exercitarea atributelor dreptului de proprietate al reclamantei, cu excepţia situaţiilor autorizate de lege.
Aşa fiind pârâta care ocupă fără drept imobilele proprietatea reclamantei este îndatorată de lege a le evacua, lăsându-le la dispoziţia proprietarei.
Împotriva sentinţei civile nr. 727 din 15 mai 2013, pârâta Parohia Ortodoxă S. a declarat ,,recurs” solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate iar, în subsidiar, modificarea în tot şi respingerea acţiunii.
Prin încheierea pronunţată la data de 10 februarie 2014, Tribunalul a recalificat calea de atac, denumită ,,recurs”, ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 80/A din data de 17 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis apelul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S. împotriva sentinţei civile nr. 727 din 15 mai 2013, pronunţată de Judecătoria Marghita, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că: a respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică S. împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă S.
A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 5,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că imobilul din litigiu reprezentând biserică, casă parohială, magazie anexe şi teren cu nr. cad. XX, WW, YY din S. este proprietatea tabulară a intimatei Parohia Greco-Catolică S., însă, în fapt este folosit de recurenta Parohia Ortodoxă S.
În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Marghita, tribunalul a respins excepţia invocată, constatând că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 „Situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolică) şi au fost preluate de Biserica Ortodoxă-Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţi clericali ai celor doua culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri”.
În speţă, tribunalul a constatat că obiectul acţiunii îl reprezintă evacuarea şi nu stabilirea unui drept de proprietate asupra imobilului care este lăcaş de cult.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că acţiunea în revendicare pune în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate, însă în prezenta cauză, dreptul de proprietate a fost stabilit în favoarea intimatei, în mod irevocabil, prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii în revendicare, tribunalul a constatat că evacuarea dintr-un locaş de cult proprietatea intimatei trebuie respectate dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990 care arată că în cazul acesteia trebuie respectată procedura prelabilă de convocare a unei comisii mixte care să ţină cont şi de dorinţa credincioşilor, astfel încât partea interesată, „va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi punându-i-se la dispoziţie dovezile pe care se sprijină aceste pretenţii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. Data convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituită din câte trei reprezentanţi ai fiecărui cult. Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei, aceasta nu se întruneste sau, dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulţumeşte una dintre părti, partea interesată are deschisă calea actiunii în justiţie, potrivit dreptului comun”.
În speţă, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, ci a promovat direct acţiune în instanţă, astfel că, în atare situaţie apare ca prematură acţiunea în evacuare a reclamantei şi în consecinţă, tribunalul a admis apelul şi a respins acţiunea reclamantei – recurente.
Împotriva deciziei civile nr. 80/A din 17 martie 2014 a Tribunalului Bihor a declarat recurs reclamanta Parohia Greco-Catolică S., cale de atac care a fost admisă prin decizia nr. 986/R din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de recurs a dispus modificarea deciziei Tribunalului Bihor, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Română S. împotriva sentinţei civile nr. 727 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Marghita. A respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Marghita, în soluţionarea cauzei în fond invocată de intimata Parohia Ortodoxă Română S.
Pentru a decide astfel, în esenţă, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că, referitor la excepţia privind necompetenţa materială a judecătoriei, ca instanţă de fond, s-a constatat că obiectul acţiunii dedusă judecăţii l-a constituit o cerere de evacuare, consecinţă a tranşării situaţiei juridice a imobilului în cadrul unui proces anterior, iar faţă de obiectul pricinii, competenţa de soluţionare a cauzei revine, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoriei ce are plenitudine de competenţă.
Decizia nr. 986/R din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a făcut obiectul unui nou recurs declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, invocându-se necompetenţa materială a instanţei de fond, în ceea ce priveşte art. 3 alin. (3) din Decretul-lege nr. 126/1990.
Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs, intimata-reclamantă Parohia Greco-Catolică S. a invocat inadmisiblitatea recursului declarat împotriva unei decizii cu caracter irevocabil.
Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Calea de atac a recursului a fost exercitată, în speţă, împotriva unei decizii pronunţate în recurs, care are în puterea legii, caracter irevocabil.
Astfel, din coroborarea textului procedural mai sus evocat, cu dispoziţiile art. 377 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora sunt considerate hotărâri irevocabile, în puterea legii, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, rezultă că decizia atacată, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.
Această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă S. împotriva deciziei nr. 986/R din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 640/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 657/2015. Civil → |
|---|
