ICCJ. Decizia nr. 683/2015. Civil. Constatare nulitate act juridic. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 683/2015
Dosar nr. 2775/1/2014
Şedinţa publică din 27 februarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 15246 din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Braşov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul B.I., a constatat că intervenientul B.I. este proprietar al imobilului teren în suprafaţă de 825,49 mp, situat în Predeal, str. Trei Brazi şi a obligat reclamanta să plătească intervenientului în interes propriu suma de 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta SC T.P. SRL, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 237/ AP din 11 iunie 2013 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor incidente la situaţia de fapt stabilită, ca urmare a unei analize judicioase şi coroborate a probatoriilor administrate.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale; recurenta a fost obligată să plătească intimatului intervenient B.I. suma de 16.548,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, SC T.P. SA a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale; contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea intimatului-intervenient voluntar cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
Împotriva Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011 şi a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 259/64/2014, SC T.P. SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C.proc.civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, revizuenta a susţinut că deciziile a căror revizuire o solicită sunt contradictorii cu Sentinţa civilă nr. 355/ C din 18 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4830/62/2013, prin care i-a fost admisă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC P. SA prin lichidator Expert insolvenţă SPRL şi s-a constatat, în ceea ce o priveşte, inopozabilitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC P. SA nr. 3 din 09 martie 2007 şi a Deciziei nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC P. SA
În acest sens, autoarea căii de atac a arătat că litigiile ce au format obiect al Dosarelor nr. 37491/197/2011 şi nr. 259/64/2014, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, finalizate prin hotărârile a căror revizuire o solicită, au avut ca obiect constatarea nulităţii aceleiaşi Decizii nr. 288 din 27 aprilie 2007 a SC P. SA şi, având în vedere că sancţiunile nulităţii şi inopozabilităţii produc efecte juridice identice faţă de terţi, a apreciat că ultimele două hotărâri încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, rămasă definitivă prin neapelare.
Intimatul B.I. a invocat excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 62/R din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.
De asemenea, la termenul de astăzi, în Şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii cerererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 259/64/2014.
Analizând chestiunea regularităţii declarării căii de atac de retractare împotriva deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011, invocată de intimatul B.I. şi admisibilitatea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 259/64/2014, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii, apreciază că este fondată în considerarea următoarelor argumente:
În raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod de Procedură Civilă (în continuare, N.C.P.C.), ci cele ale Codului de la 1865 (în continuare, C.proc.civ.). Prin urmare, referirile autoarei căii de atac la art. 509 pct. 8 N.C.P.C. vor fi înţelese ca privind art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
În cauză, aşa cum s-a consemnat anterior, revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., care prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Autoarea căii de atac a invocat contrarietatea deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu Sentinţa civilă nr. 355/ C din 18 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., termenul pentru declararea cererii de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Cum în cererea de revizuire de faţă, decizia a cărei retractare se solicită este o hotărâre pronunţată în faza procesuală a recursului, termenul de o lună curge de la pronunţare.
Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C.proc.civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
În considerarea celor anterior expuse, înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunţată la 28 ianuarie 2014, că termenul de revizuire a curs de la această dată şi s-a împlinit la 28 februarie 2014.
Cum cererea de revizuire a fost formulată la 21.07.2014, termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depăşit.
Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C.proc.civ., respectiv decăderea din dreptul de exercitare a căii extraordinare de atac.
Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condiţiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ., înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii şi să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.
Referitor la excepţia inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte apreciază că este fondată în considerarea următoarelor argumente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 322 alin. (1) C.proc.civ., calea de atac de retractare poate fi exercitată împotriva hotărârilor rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi împotriva hotărârilor date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, în condiţii expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.
Din redactarea textului legal evocat se conturează cu evidenţă voinţa legiuitorului în sensul de a limita exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii doar împotriva hotărârilor definitive şi a hotărârilor instanţelor de recurs care evocă fondul.
Or, decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2014 a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 259/64/2014 în soluţionarea contestaţiei în anularea Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, fiind astfel pronunţată nu de o instanţă de recurs, ci de o instanţă de contestaţie în anulare.
Rezultă astfel, că revizuentul nu are deschisă calea revizuirii împotriva acestei decizii, în condiţiile în care nu se încadrează în categoria celor menţionate ca fiind susceptibile de retractare pe această cale procesuală.
În concluzie, faţă de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, în considerarea prevederilor art. 322 alin. (1) C.proc.civ. coroborat cu art. 137 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac exercitată de revizuentă, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibilă.
Totodată, având în vedere că revizuentă a căzut în pretenţii, iar intimatul B.I. a solicitat şi a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C.proc.civ., va obliga autoarea căii de atac la plata către acesta a sumei de 2.728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia tardivităţii promovării cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 62/R/28.01.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.
Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 259/64/2014.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 62/ R din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37491/197/2011.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentă SC T.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 259/64/2014.
Obligă revizuenta la plata către intimatul B.I. a sumei 2.728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2015. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 685/2015. Civil → |
|---|
