ICCJ. Decizia nr. 690/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 690/2015
Dosar nr. 4290/1/2014
Şedinţa publică din 27 februarie 2015
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4351 din 25 noiembrie 2013, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanta U.L. împotriva pârâtei CN P.R. SA şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 400 lei, cu titlu de indemnizaţie pentru ziua de 09 octombrie 2010, de 200 lei, reprezentând indemnizaţie pentru ziua de 09 octombrie 2011 şi de 200 lei - indemnizaţie pentru ziua de Crăciun 2011.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
La 05 decembrie 2014, CN P.R. SA a promovat pe rolul instanţei supreme cerere de revizuire a deciziei mai sus evocate, invocând contrarietatea dintre această hotărâre şi Decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
În drept, revizuenta şi-a fondat calea extraordinară de atac de retractare pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.
La data de 17 februarie 2015, intimata U.L. a expediat prin poştă o întâmpinare, înregistrată la dosar la 19 februarie 2015, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire în baza art. 511 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Înalta Curte, analizând cu prioritate regularitatea declarării căii de atac de retractare, apreciază că excepţia tardivităţii este fondată în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., pe care revizuenta şi-a întemeiat cererea, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Autoarea căii de atac a invocat contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 379/CM din 14 octombrie din 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, şi Decizia civilă nr. 209/R din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Astfel, decizia a cărei retractare se solicită, fiind o hotărâre pronunţată în faza procesuală a apelului, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs, este definitivă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C., care statuează că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit căruia hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.
Relevante în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) N.C.P.C., potrivit cărora: „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă si de asigurări sociale, în materie de expropriere (...)".
În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se cere a rămas definitivă chiar de la data pronunţării ei, respectiv de la 14 octombrie 2014, termenul de.revizuire curgând de la această dată şi împlinindu-se la 14 noiembrie 2014, conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 N.C.P.C.
Totodată, având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la 03 decembrie 2014, astfel cum rezultă din data inscripţionată pe ştampila poştei aplicată pe plicul cu care a fost expediată la dosar, aflat la fila 20, se constată că termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de atac a fost depăşit.
Potrivit art. 10 alin. (1) N.C.P.C., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) N.C.P.C.
Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri a cărei revizuire se cere, iar revizuenta nu a solicitat repunerea în termen în condiţiile art. 186 N.C.P.C., Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii, invocată de intimată prin întâmpinare şi respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire.
Totodată, având în vedere că revizuenta a căzut în pretenţii, iar intimata a solicitat şi a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) N.C.P.C., va obliga autoarea căii de atac la plata către intimată a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta CN P.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în Dosarul nr. 8121/118/2013.
Obligă revizuenta la plata către intimată a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2015. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 691/2015. Civil → |
|---|
