ICCJ. Decizia nr. 709/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 709/2015
Dosar nr. 388/268/2014*
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 3 martie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 28 februarie 2014 sub nr. 3386/268/2014, reclamanta SC U.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC F.I. SRL, a solicitat instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 1.303,09 lei reprezentând restul de plată al facturii fiscale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a efectuat pentru pârâtă servicii de difuzare a articolelor şi reclamelor comandate de aceasta. în urma prestării acestor servicii a fost emisă factura fiscală din 31 mai 2011 în valoare totală de 3.645,6 lei, pârâta achitând doar parţial această sumă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 662, art. 1013, art. 1025, art. 1027, art. 1028 şi urm din C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale. Judecătoria Odorheiu Secuiesc a arătat că, potrivit art. 107 din C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." In consecinţă, a motivat Judecătoria Odorheiu Secuiesc, dat fiind că cauză, pârâta îşi are sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, competentă de a soluţiona cauza este Judecătoria Sfântu Gheorghe. Astfel, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi a declinat cauza către Judecătoria Sfântu Gheorghe.
Astfel învestită, la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale iar prin sentinţa nr. 482/C din 6 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, invocată de către instanţă din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea contravenţională formulată de către reclamanta SC U.H. SRL, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâta SC F.I. SRL, cu sediul în Sfântu Gheorghe, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Odorheiu Secuiesc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut incidenţa în speţă - faţă de obiectul cererii - a dispoziţiilor art. 1072 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 107 C. proc. civ.
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Odorheiu Secuiesc este instanţa competentă teritorial în dezlegarea pricinii, pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 1027 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
Potrivit art. 107 C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Dar, conform art. 116 C. proc. civ. - aplicabil şi cu privire la art. 107 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Aşadar, necompetenţa teritorială invocată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc este de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa neîncadrându-se într-un caz din cele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., „Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe." Astfel, instanţa nu are, conform legii, dreptul de a-şi invoca necompetenţa teritorială de ordine privată, declinându-şi competenţa.
Întrucât, pârâta SC F.I. SRL nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, judecătoria competentă să judece prezenta cerere de valoare redusă este cea la care reclamanta SC U.H. SRL a introdus cererea, respectiv Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 696/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 71/2015. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
