ICCJ. Decizia nr. 707/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 707/2015
Dosar nr. 35328/301/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 3 martie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, la data de 3 august 2012 sub nr. 4180/270/2012, contestatoarea SC O.M.V.P. SA în contradictoriu cu intimaţii C.C. şi B.E.J., B.J. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea actelor de executare silită din Dosarul nr. 100/2012 ale B.E.J., B.J., respectiv a somaţiei, a procesului-verbal din data de 26 iulie 2012, a adresei de înfiinţare a popririi, a raportului de expertiză şi a actelor ulterioare, să dispună suspendarea executării silite în dosarele mai sus indicate, restabilirea situaţiei anterioare executării prin restituirea sumelor executate, potrivit art. 4042 C. proc. civ., obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2929 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. 4180/270/2012, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti invocată din oficiu de către instanţă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, Dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 35328/301/2012, la data de 9 octombrie 2014.
La data de 30 octombrie 2012 intimatul B.J. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
La termenul din data de 30 ianuarie 2013 instanţa, constatând că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti se află Dosarul nr. 27041/301/2012, în care sunt contestate actele de executare din mai multe dosare prin care si cele din Dosarul nr. 100/2012, în temeiul art. 961 R.O.I., a dispus trimiterea Dosarului nr. 353287/301/2012 la completul 17 iniţial învestit cu Dosarul nr. 27041/301/2012.
Prin încheierea din data de 11 februarie 2013 având în vedere că dosarul a fost trimis completului în temeiul art. 962 R.O.I. faţă de existenta Dosarului nr. 27041/301/2012, că din Dosarul nr. 27041/301/2012 a fost disjuns Dosarul nr. 44172/301/2012 în care preşedintele completului C17 s-a pronunţat asupra fondului, în temeiul art. 244 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea Dosarului nr. 44172/301/2012.
La data de 9 iulie 2014 s-a formulat de către intimata C.C. cerere de repunere pe rol iar la data de 29 septembrie 2014 faţă de prevederile art. 962 R.O.I. raportat la art. 99 alin. (5)3 Horărârea C.S.M. nr. 387/2005, completul 17, nefiind învestit cu soluţionarea cererii, a dispus trimiterea dosarului spre o nouă repartizare aleatorie.
La termenul din data de 27 noiembrie 2014, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetentei teritoriale în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect executarea silită însăşi şi executarea silită imobiliară.
Judecătoria sector 3 Bucureşti, prin sentinţa nr. 18507 din 4 decembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte contestaţia la executare având ca obiect executarea silită însăşi şi executarea silită imobiliară.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei.
A disjuns contestaţia la executare având ca obiect poprire sub nr. de dosar nou, cu termen de judecată la data de 4 decembrie 2014, C 25 civil.
A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în aplicarea art. 400 alin. (1) şi (3) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., că în cauză au fost efectuate acte de executare silită specifice executării silite imobiliare în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Oneşti care a dobândit calitatea de „instanţă de executare" şi prin urmare competenţa de a soluţiona contestaţia la executare privind executarea silită imobiliară şi executarea silită însăşi, cu atât mai mult cu cât se invocă de către contestatoare aspecte privind inexistenta obligaţiei de plată ca urmare a achitării debitului anterior începerii executării silite precum şi determinarea incorectă a cuantumului creanţei prin raportul de expertiză.
Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în raport de art. 20 alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Oneşti este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, înafara cazurilor în care legea prevede altfel. Potrivit alin. (3) instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare precum şi alte incidente ivite în cursul executării.
Prin Încheierea din data de 29 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. 3296/270/2012 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei SC O.M.V.P. SA în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 935 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău iar din actele care formează Dosarul de executare nr. 100/2012 rezultă că împotriva contestatoarei au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 26 iulie 2012, dar şi executării silite imobiliare, procesul-verbal de situaţie, somaţie imobiliară din data de 6 august 2012.
Prin cererea care formează obiectul prezentului dosar contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare silită din Dosarul nr. 100/2012 ale B.E.J., B.J., respectiv a somaţiei, a procesului-verbal din data de 26 iulie 2012, a adresei de înfiinţare a popririi, a raportului de expertiză şi a actelor ulterioare.
Cum în cauză au fost efectuate acte de executare silită imobiliară în raza teritorială a Judecătoriei Oneşti, aceasta fiind instanţa competentă teritorial în raport de textele legale mai sus evocate.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2015. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 708/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
